Prima dragoste...

Capitolul 23

- Poftim ?
- Da , ce ai auzit.. . spun tulburată .
- Mă laşi să vedem dacă chiar aşa e ?
- Stai , ce ar trebui să te las ? întreb eu .

Atunci se apropie de mine , mă ia în braţe şi mă sărută apăsat . Simţeam cum fiecare fior îmi gâdila burta , simţeam sentimente pe care nu le mai avusesem de mult timp .
Rupe sărutul şi mă ia în braţe . Îi răspund la îmbrăţişare şi îl sărut iar scurt pe buze .

- Acum cred că , sunt sigură de ceea ce simt .
- Ce simţi ?
- Nu am cuvinte să descriu..
- Sincer , şi eu simt acelaşi lucru . Îmi era dor de buzele tale .
- Stai , cum adică îţi era dor ?
- Mi-ai mai dat un sărut , dar a fost din greşeală .
- A da.. . În seara aia cu golanii ăia , dar nu se pune .
- Nu conteazăăă !
- Acum o să le ai mereuu ! spun eu şi-l sărut scurt din nou .

Nu-mi vine să cred că l-am sărutat pe Seba . Din prieteni buni , suntem iubiţi . Nici dacă visam nu se întâmplă asta . Mă simt ciudat .
În cele din urmă rămânem amândoi în întuneric şi adormim .

E a doua zi , lumina puternică ne mângâie feţele , apoi ne trezeşte . Sunt în braţele lui Seba . Ne uităm scurt amândoi unul la altul . Mă sărută uşor pe buze .

- Hai să mergem ! spun eu prin sărut .
- Bine . spune el , oprind sărutul .

Se ridică el , apoi mă ajută şi pe mine . Ne ţinem de mână până ajungem în salonul meu , când o vedem pe mama stând pe marginea patului cu capul aplecat . Seba cum observă prezenţa ei , îmi dă drumu' la mână brusc . Mă uit puţin uimită de reacţia lui . Parcă i-ar fi frică .

- Mami ? întreb eu .
- Samy ?! Unde ai fost ?
- Aici am fost...
- Nu-i adevărat ! neagă ea .
- Păi tu , de cât timp eşti aici ?
- Sunt de aseară Sam , de aseară ! Sebastian , poţi să mă laşi să vorbesc puţin cu Sam ?
- Da , da ! Sam mă găseşti afară . spune el .
- Mamă , ce ai ? întreb eu nervoasă .
- Ce am ? De unde vi ? Pe unde umbli ? Ţi-am zis că n-am încredere în băiatul ăsta şi tu continui să stai cu el .
- Dar ce te răzbuni pe el ? Vin de afară , am stat toată noaptea afară pentru că s-a luat curentul şi mi-a fost frică să mă întorc . Am fost cu el , a stat lângă mine în locul tău .
- În locul meu ? Dacă m-ai asculta , ai şti că sunt mereu lângă tine . Telefonul de ce nu ţi l-ai luat ?
- Pentru că nu mai am , l-am pierdut . Hai să încheiem discuţia , nu vreau să mă cert cu tine . Bine ? mă răstesc la ea .
- Hai acasă , acum ! Trebuie să vorbim . spune ea autoritară .
- Acasă şi veneam . Şi nu vin dacă ai de gând să ne certăm , acum lasă-mă să-mi fac bagajele şi să vorbesc cu Seba .
- Da' ce se ține băiatul ăla după tine ? De ce ţi aşa la el ?
- Mamă , vorbim acasă ! ţip eu . Acum ieşi !
- Samantha Soviany , nu-mi spui tu mie să ies , clar ?! Hai mişcă-te !
- Bine , dar lasă-mă să vorbesc cu Seba .
- Bine !
- Ieşi ! spun eu trântind uşa salonului în urma ei .

După ce iese ea afară , îl chem pe Seba care e aşezat pe un scaun .

- Seba , poţi veni ?
- Da . Ce s-a întâmplat ? mă întreabă el stând în faţa mea cu mâinile în sân .
- Păi mama . O să-ţi povestesc mai târziu , acum zi-mi de ce mi-ai dat drumul la mână mai devreme ?
- Era mama ta , nu puteam să te ţin de mână , adică ea te cauta şi dintr-o dată apari cu mine luată de mână .
- Da , dar acum suntem împreună ! Trebuia să mă ţi .
- Ok , lasă acum , nu vreau să te certe mama ta , o să afle la momentul potrivit .
- Da , ai dreptate . spun eu ridicându-mă pe vârfuri şi sărutându-l lung şi apăsat pe buze .