Prima dragoste...

Capitolul 19

- Vorbesc ! Nu trebuie să-ţi dau ţie explicaţii legate de viaţa mea .
- Stai , stai , ce vrei să spui ? Sunt iubita ta , normal că trebuie să mă intereseze de ceea ce faci . mă revolt eu .
- Ştii , tu eşti aia care stă cu Sebastian . Du-te la el că te aşteaptă .
- Vrei să mă duc ? Bine mă duc !

Mă ridic nervoasă de pe bancă şi încep să mă uit de Seba . Merg cu capul în jos şi nu ţin cont de cine dau sau peste cine . Supărată , mă uit în jur şi nici urmă de Seba . Parcă l-ar fi înghiţit pământul ! Mă uit când în față , când în spate , când în stânga şi când în dreapta , nimic ! Degeaba ! Iau iar loc pe o bancă , când simt două palme că-mi acoperă ochii .
Parfumul puternic îmi gâdilă nările şi mâinile fine îmi mângâiau pleoapele ochilor .

- Ghici , cine e ? întreabă o voce de băiat răguşită .
- Ăă.. nu ştiu.. Seba ?
- Dap , ai ghicit ! zâmbeşte el , apoi sare peste bancă lângă mine .
- Unde ai fost , că te-am căutat peste tot . îl cert eu , remarcând nişte urme de ruj pe gâtul lui .
- Păi am fost să iau apă pentru tine . zâmbeşte el şi îmi arată sticla cu apă .
- Serios ? Ai fost la magazin sau la vreo fată ? spun eu puţin curioasă .
- De ce întrebi asta ? râde el .
- Păi , ai ruj pe gât .
- Probabil , dar de ce eşti curioasă ? ridică el o sprânceană .
- Nu sunt , doar te-am întrebat , plus că dacă îţi faci vreo iubită să mă anunţi şi pe mine . Vreau să fiu nașă la copiii tăi . zâmbesc eu .
- Okkk , deja te gândeşti prea departe , dar nu-i nimic . Cristian unde e ? Ar cam trebui să ne întoarcem .
- E pe undeva pe aici . spun , apoi aplec capul .

Îmi ridică capul şi se uită în ochii mei .

- Ce s-a întâmplat ?
- Nimic.... , doar că m-am certat cu el pe o chestie , atâta tot .
- Sigur ?
- Da sigur .
- Binee... dacă zici tu.. . Dă-mi mâna şi hai să mergem . spune el .

Îmi arunc o privire la el , apoi la mâna lui ridicată în aer . Pun mâna mea peste a lui şi mergem către Cristian .

După câteva minute de mers , ne apropiem de locul unde ne-am certat eu şi " băiatul visurilor mele " . Cristian observă că ne ţineam de mână . Se uită urât la Seba , apoi la mine . Vine către noi şi îmi ia mâna în palma lui .

- Gata amice , ţi-ai făcut treaba . spune el mârâind către Seba .

De nervi , îi dau drumul şi lui Cristian şi o iau în față . Seba se uită insistent şi o ia şi el după mine în spatele meu , lăsându-l pe Cristian în urmă . Nu-i înţeleg pe băieţii ăştia . Ce o fi cu ei ? De ce se comportă aşa ? În timp ce îmi puneam întrebări singură , în faţa mea erau trei biciclişti , mergeau cu viteză . Mă feresc de primul , când simt că vine ceva puternic din spate şi mă izbeşte de următorii doi biciclişti .
Lovitura cu ei , mă aruncă la câţiva paşi de la locul unde mă izbisem , căzând pe jos şi lovindu-mă destul de rău la cap . Doar câteva minute mai apuc să văd ce se întâmplă în jurul meu . Îl văd pe Seba că se ridică de jos şi vine către mine sângerând la cap . Mă ia în braţe şi-mi cuprinde faţa-n palmele lui spunându-mi ,, Te rog , rezistă puţin , te rog ! '' , însă nu pot . Întunericul îmi acoperea vederea cu fiecare secundă care trecea . Singura imagine pe care o mai aveam era cum Cristian râdea în urma lui Seba cu mâinile în buzunar .