Prima dragoste...

Capitolul 17

Ies cu Seba din cameră şi ne îndreptăm spre bucătărie unde ne aştepta mama cu mâncarea pe masă . Ne ocupăm locurile . Mă aşez în capul mesei unde îmi e mereu locul şi mă întind pe toată masa după o farfurie . Aveam tot felul de delici . Spaghete cu sos , carne de pui prăjită , salată de roşii , cartofi la cuptor , suc natural de mere şi la sfârşit un tort de îngheţată . Nu ştiam cu ce să încep . Seba era foarte timid , nici la masă nu se aşezase până când nu-l luasem eu .

- Hai , aşează-te ! spun eu .
- Ăă... da , mă aşez acum.. . zice el cu o voce timidă .

Îi întind o farfurie , o furculiţă şi un cuţit , să se servească din ce avea el poftă .

După o oră

Terminăm cu ospăţul , ne relaxăm pe scaune şi începem să discutăm . În primul rând , începe mama şi curiozitatea ei .
Offf...doamne... începem .

- Şi tu de unde eşti .. ăă.. Seba , nu ?
- Da , aşa mă numesc . Sunt de prin cartier .
- La ce şcoală eşti , câţi ani ai ? Povesteşte-mi despre tine câte ceva .
- Da Seba , povesteşte , trebuie să ştim şi noi cine e iubitu' lui Sam . zice soră-mea cu un rânjet malefic .

Mă înec la auzul vorbelor ei .

- Uşor , eşti bine ? întreabă Seba .
- Da , sunt bine ! Şi nu e iubitul meu ! Serios , chiar nu ai ce face ?!
- Dar ce ai dragă ? Ce te ambalezi aşa ? spune soră-mea cu o sprânceană ridicată .
- Da' , nu e iubitul meu , atâta tot .
- Okay , okay.. . zice ea în timp ce se bagă mama între noi .
- Gata fetelor , vă faceţi de râs , ce aveţi ? Acum Seba , povesteşte-ne !
- Păi sunt din aceiaşi şcoală cu Sam , am 16 ani , sunt în clasa a 10-a , stau aici în cartier şi de părinţi nu prea pot să vă zic nimic că nu prea am tangenţă cu ei . Vin seara târziu şi nu apuc să vorbesc cu ei nici două vorbe . În rest mai nimic .
- Deci , normal eşti pe cont propiu tu , singur pe lume . adaugă soră-mea .
- Încetează . zic eu .
- E bine că eşti descurcăreţ , dar pe Sam de unde o ştii ?
- Ne-am cunoscut acum câteva săptămâni .
- Ce simţi pentru ea ?
- Mamăă... . spun deranjată .
- Doar prieteni .
    - Gataa , eu cu Seba avem de învățaat . zic și mă ridic de la masă luându-l pe Seba târâș după mine .

Terminăm minunata discuție . Soră-mea strânge masa , iar mama se îndreptă către camera ei . Eu cu Seba mergem în dormitor la mine . Nici nu apuc să intru în cameră , când mă strigă mama să vin la ea .

- Da mamă ?
- Dragă , mi-ai zis că e un coleg...
- Da , coleg de şcoală .
- Dar ce faceţi voi acolo închişi ? Nu învăţaţi în sufragerie , aici să vă văd eu ?
- De ce ? Nu ai încredere în mine ?
- Ba da , doar că în el nu am . Tu nu vezi cum e îmbrăcat ? Mai degrabă zici că e dezbrăcat .
- Da mamă , poate aşa pare . În ziua de azi aşa se îmbracă tinerii . Nu poţi să-i judeci .
- Nu contează , mai bine staţi în sufragerie , vă mai văd şi eu . Şi nu mă lua iar cu încrederea .
- Dar mamă...
- AM ÎNCREDERE ..în tine , dar ţi-am zis , în el nu , mai ales că nu ştiu ce-i de capul lui .
- Of... bine ! Dar să ştii că e mult mai cuminte ca şi Cristian .
- Ca cine ? zice ea .
- Cristian...
- Cine mai e şi ăla ?
- Of...las-o baltă ! Hai pa .

Ies furioasă şi trântesc uşa camerei în urma mea .

- Ce s-a întâmplat ? zice Seba .
- Nimic... mă enervează mama .