Prima dragoste...

Capitolul 3

- Ăă...da...ăă...am pierdut ieri unu' , tot aici ! Pe el îl căutam .
- Şiii.. ai avut noroc în căutare ? râde el .
- Păi..ăm.. nu , din păcate nu am avut.. .
- Unde mergi ? Dar mai întâi de toate cum te numeşti ? întreabă el .
- Păi mă duc către Coandă şi mă numesc Samantha , prietenii îmi zic Sam sau Samy . Tu ?
- Tot acolo merg şi eu . Şi mă numesc Sebastian , pe scurt Seba . Eşti la liceu ?
- Nu . Termin generala...tu eşti ? Adică stai.. Pari destul de mare , deci e ca imposibil să nu fi la liceu . zâmbesc eu .
- Da.. în clasa a 10-a .
- Şi să ghicesc ! Ai 16 ? spun eu zâmbind .
- Dap . Şi tu ?
- 15..

În timp ce mergeam spre şcoală , Seba se opreşte la un magazin de bijuterii .

- Aşteaptă puţin..

Rămân afară și încep să mă învârt în loc . Trec 10 minute de când Seba a plecat și încep să vorbesc de una singură .

- Bine.. . zic eu . Of...l-am pierdut pe Cristian.. Acum cine ştie când mai apuc să vorbesc cu el .
- Pe cine ai pierdut ? apare el din senin și întreabă .
- Pe nimeni ! Pe nimeni ! răspund speriată când Seba mă atinge şi întreabă .
- De ce te-ai speriat aşa ? Nu te mănânc..
- Nu m-am speriat , doar că m-ai luat prin surprindere .
- Bine bine.. . Închide ochii şi întinde palma . zice el.
- De ce ?
- Ai să vezi după..

Închid ochii şi întind mâna aşa cum spune , când dintr-o dată simt ceva mic şi puţin rece atingându-mi pielea .

- Poţi să deschizi ochii ! zice el .

Deschid ochii şi văd nişte cercei micuţi cu ursuleţi care ţineau în braţe o inimioară .

- Aww... cât de drăguţi sunnt.. mersii.. . îi sar în braţe şi îl pup pe obraz , apoi realizez ce tocmai am făcut . Ăă.. ă.. scuze... da..scuze.. Nu trebuia.. adică nu să te pup , adică cadoul.. cerceii.. nu trebuia ! mă bâlbâi .
- Nu ai pentru ce.. Păstrează-i !
- Dar cu ce ocazie ?
- Ăă.. ă.. cadou de ziua ta . se freacă el în cap şi se înroşeşte .
- Păi.. ziua mea a trecut..
- Vezi.. ! Nu ţi-am luat cadou atunci , deci păstrează-i ! zâmbeşte el fermecător .

Seba pare un băiat foarte atent cu persoanele din jurul lui . Mai ales cu mine acum , de parcă ne-am fi cunoscut de mult timp . Parcă întâlnirea noastră e ca în filme , adică cei doi se văd , apoi se cunosc , iar in cele din urmă se îndragostesc . Cu mine nu o să se întâmple asta . Nu ! Pentru că nu vreau şi nu , pentru că îl iubesc pe Cristian . Vreau să fiu sigură că nu mai simte nimic pentru mine , ca sa pot să-l las . Eu încă mai cred în relaţia asta . în fine...

Eram de 10 minute pe drum , amândoi tăcuţi . De parcă nu se mai termina drumul .

În cele din urmă ajungem şi noi după o asemenea " călatorie " . Ne despărţim luându-şi fiecare drumul lui .

- Mai vorbim.. . zice el .
- Bye..

Imediat ce pleacă , mă duc către clasă , când mă întâlnesc cu prietenele mele Stefăny şi Ada . Sunt doua fete extraordinare , mă pot baza pe ele dacă am vreo problemă .