7~

22 1 1
                                    

- Mâine, șeful celor albi ni se va alătura, iar eu voi deveni șeful lor. ~ Oliver

Toată lumea a rămas șocată. Până și Hector.

- Voi fi șeful ambelor organizații. Cei albi nu știu încă. Vor afla mâine. Vreau să pregătiți petrecerea de bun venit pentru șeful celor albi. Așa cum se cuvine. ~ Oliver.

Hector a dat să spună ceva, însă s-a oprit.

- Mâine fac anunțul oficial cu toate actele necesare. Ca șef al celor albi vom sări peste ritualul de admitere. Îi voi trece, de asemenea, pe cei albi în cei din umbră. Însă, în liga III. Puterea lor nu se compară cu a noastră. Însă vreau să văd de ce sunt în stare. Ca prin urmare, îi vom antrena pe toți exact așa cum ați fost voi antrenați. ~ Oliver

Antrenamentele pe care le-am făcut cu ai mei au fost foarte grele. Ca prin urmare, au ajuns cei mai buni.
Sper ca cei albi să poată ține pasul cu toate probele antrenamentelor.

Hector se apropie de mine și mă trase ușor de mânecă.

— Putem să vorbim în privat? ~ Hector
Șopti el.

Am aprobat dând din cap.

Mi-am întors privirea către ceilalți.

— Începeți pregătirile pentru petrecere. Tema va fi bal mascat alb. Până la urmă, haideți să-i facem o impresie plăcută Celui Alb. ~ Oliver
Spun râzând ușor.

Mâna mea a aterizat pe umărul lui Hector. S-a uitat la mine înțelegând semnul. Am plecat ambii în biroul meu. I-am deschis ușa, el intrând primul. Am închis-o apoi, mergând către canapeaua pe care Hector luase loc.
Mi-am dat masca jos așezându-mă lângă el, acesta procedând la fel cu masca.
Liniștea s-a lăsat peste noi, acaparând toată camera.
Hector își suci privirea ușor, spre mine.

— Anto? Aici? Oliver, ce se petrece? ~ Hector

M-am uitat în ochii lui, văzând panica care mă avertiza într-un sens negativ.

— Nici eu nu știu încă. Anto a spus că vrea să se alăture nouă. Însă simt că ceva e la mijloc. Și, nu e de bine. ~ Oliver

Privirea lui Hector se schimbă într-una îngrijorată.

— Oliver... Anto a fost de partea lui Zack întotdeauna cât timp ai fost... plecat. ~ Hector

L-am tras într-o îmbrățișare lungă. Părea că se mai liniștise puțin.

— Orice ar fi, îți promit c-o să te protejez. ~ Oliver

— Oliver, nu înțelegi. Mi-am purtat singur de grijă cât nu erai cu noi. Kind of... Dar, am reușit să am grijă de mine. Mie mi-e frică să nu ți se întâmple ție ceva... ~ Hector

M-am uitat adânc în ochii lui strălucitori. Am oftat ușor, spunând sigur pe mine :

— Hector. Vorbim despre mine. Dacă nici moartea nu m-a putut opri, ce te face să crezi că Anto va reuși? ~ Oliver

— Mh... poate că ai dreptate. Dar ai grijă, bine...? ~ Hector

— Îți promit că o să fiu bine. ~ Oliver

M-a strâns într-o îmbrățișare și m-a sărutat scurt.

— Am de făcut actele necesare. Du-te și spune-i lui Kai, Carter și Michael să se ocupe cu supravegherea celorlalți. Vreau ca petrecerea de Bun Venit să fie perfectă. ~ Oliver

— Am înțeles. Te iubesc. ~ Hector

— Și eu te iubesc, Hector. ~ Oliver

Hector zâmbi și plecă în treaba lui.
.
.
🌹SkipTime🌹
.
.
E deja ziua următoare. Dimineața asta m-am trezit plin de energie. Ca în fiecare zi, desigur. Cu toate acestea, azi e ziua cea mare. Încă nu am reușit să aflu de ce, dintr-o dată, Anto vrea să renunțe la postura de șef ca să intre în organizația mea. Nu mă dau bătut așa ușor. Voi afla mai devreme sau mai târziu.
Acum însă, trebuie să mă axez pe anunțul pe care urmează să-l fac. În scurt timp trebuie să merg la organizația lui Anto și să fac anunțul în fața tuturor.

Ies din camera mea mergând ușor către cea a lui Anto.
Bat la ușă și mi se dă permisiunea de a intra. Deschid ușa mergând înăuntru.

— Ești gata pentru anunț? ~ Oliver

— Am fost din clipa în care ți-am zis că vreau să renunț. ~ Anto

— Foarte bine. Ia-ți actele și să mergem. Te aștept la mașină. ~ Oliver

Cobor jos și intru în mașină. Nu peste mult apare și Anto. Pornesc mașina începând să conduc.

— De unde știi unde e organizația mea-     ~ Anto

— Anto. Vorbești cu Cel din Umbră, Silver și unul din Cei doi Aleși. Chiar crezi că nu sunt în stare să-ți localizez organizația? ~ Oliver

Fără a mai scoate un cuvânt, Anto coborî din mașină, eu mergând după el. Când intră înăuntru, privirile celorlalți căzu asupra lui.
Fiind mai în spate, nu mă văzu nimeni pe moment.
Ceilalți începu să râdă.

Interesant. Se pare că Zack s-a impus mult mai bine decât tine, Anto.

Fiecare se întoarse la ce făcea.

— După ce Zack a murit și am devenit șeful din nou, nimeni nu m-a luat în serios din nou-    ~ Anto

Șopti el în timp ce toată lumea încă râdea.

— Rândul meu. ~ Oliver
Spun eu cât să mă audă toți.
Imediat cum ceilalți s-au oprit din râs și și-au întors privirea spre mine, am început să râd malefic. Râsul de care oricui îi este frică. Râsul pe care orice vietate îl cunoaște.
Râsul Celui din Umbră.

Instantaneu, toată lumea s-a ridicat în picioare, plecându-se și rămânând aplecați.

— Da. Chiar e amuzant. Ar trebui să râd mai des. ~ Oliver

Anto înghiți în sec.

— O organizație atât de bine știută, și totuși, atât de puțin respect față de șeful vostru. ~ Oliver

"E UN ȘOBOLAN!"

Se auzi din mulțime.

— Cel care a spus asta să iasă în față. ~ Oliver

Ceilalți începură să tremure.
Un tip de cam 1.90 ieși din mulțime.

— Ce? Crezi că mi-e frică de tine? Pun pariu că șobolanul ăsta te-a plătit să te deghiz-

Nu apucă să-și termine propoziția că mi-am înfipt mâna în gâtul lui. M-am uitat apoi drept în ochii lui. Începu să i se facă frică.

— Ce ochi frumoși. Ar fi păcat să.... ~ Oliver

Și imediat ce am spus acel cuvânt mi-am înfipt degetele în ochii lui. Fără milă și expresie pe față, i-am scos ochii din orbite cu mâna goală. M-am uitat la ochii din palma mea și i-am dat drumul, retrăgându-mi mâna din gâtul lui.
Tipul țipa destul de tare.

— O să-i păstrez ca suvenir. Dar vai, ce tare mai țipă. Îmi place. ~ Oliver

Toți au rămas încremeniți. Se pare că nu au avut parte de așa ceva. Nici măcar nu au respect față de Anto.

— Cine mă mai întrerupe de aucm încolo pățește mai rău. Să știți că fac colecție de inimi secate de sânge. Și nu, nu le scot cu anestezie. ~ Oliver

— Ceea ce vrea să spună Cel din Umbră este că are un anunț de făcut. ~ Anto

— O da. Așa este. Am un anunț de făcut. Unul mare. Ascultați și băgați la cap. De acum înainte, Șeful vostru voi fi eu. Dragul vostru "șobolan" renunță la post. Și ca să fac lucrurile și mai interesante, toți veți...

.
.
Va urma...
.
.

Vieți ascunse IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum