6~

21 3 1
                                    

În cameră intră Anto. Mă uit curios, fără a scoate un cuvânt.

- Cu ce ocazie, Anto? ~ Oliver

- Vreau să vorbesc ceva cu tine. Între pentru ochi dacă se poate...? Um.. E urgent. ~ Anto

- Nu. ~ Oliver

Hector se uită la Anto, apoi la Oliver.

- Nu? ~ Anto

- Nu. Ești surd? ~ Oliver

- Dacă nu durează mult e perfect în regulă. ~ Hector

- Ești sigur? Vreau să stau cu voi și să mă odihnesc. ~Oliver

- Durează câteva minute. Te rog. ~ Anto

Oliver se gândi puțin, într-un final acceptând.

- Ai cinci minute. ~ Oliver

Anto iese din cameră eu mergând după el.
Închid ușa camerei și mă uit curios la el.

- Deci? Ce e așa de urgent? ~ Oliver

- Zack a planificat o ambuscadă peste Cei din Umbră.. ~ Anto

- Ugh omul ăsta și-a planificat toată viața. ~ Oliver

- Vreau să lucrez pentru tine. ~ Anto

Când am auzit am rămas puțin surprins, dar cumva înțelegeam motivul.

- Pardon? ~ Oliver

- Sunt dezgustat de tot ce-a făcut. Atât ție cât și lui Hector și Celinne. A distrus prea multe. ~ Anto

- Mhm.. O să mă gândesc. O să-ți dau un răspuns când consider eu. Acum pleacă până nu ajungi ca Zack. ~ Oliver

Spun, mai apoi intru în cameră.

- Ce s-a întâmplat? ~ Hector

Celline se uita și ea curioasă.

- Anto vrea să- ~ Oliver
Spun însă mă opresc brusc. Mă încrunt ușor vizibil.

- Oliver? ~ Hector

- Ah, da, scuze. Cred că încep să simt efecte secundare după tot ce s-a întâmplat de când am revenit. ~ Oliver

- Atunci, ar trebui să te odihnești. ~ Hector

- E în regulă, trebuie să rezolv câteva lucruri, mi-am amintit acum. Revin în cam cinci minute.

Un sentiment ciudat m-a cuprins când am vrut să-i spun lui Hector despre Anto și organizație. Ceva nu e la locul lui.

Am ieșit din cameră doar ca să dau de Anto în fața ușii.
Știam eu că ceva se întâmplă.

Cu toate astea, un alt sentiment ciudat încerca să mă avertizeze. Nu știam ce e.

M-am uitat în ochii lui Anto.
S-a speriat. A dat să fugă făcând câțiva pași în spate. Înainte să se întoarcă cu spatele, l-am prins de gât.

- S-STAI! N-NU E CEEA CE PARE! ~ Anto

L-am ignorat târându-l în biroul meu. Am deschis ușa și l-am aruncat înăuntru. Am intrat încuind ușa după mine.
M-am uitat la el.

- Care ți-e planul. ~ Oliver

- C-ce...? ~ Anto

- Te simt de la o poștă. CARE ȚI-E PLANUL?! ~ Oliver

Nu spunea nimic.

- Tch. Fie, te bag în organizație. Totuși, cu o singură condiție. ~ Oliver

- S-sigur! Orice! ~ Anto

- Devin șeful celor albi. Vreau ambele organizații. ~ Oliver

Anto a rămas șocat.

Știam eu că e ceva la mijloc.

- Deci? ~ Oliver

- Ah...sigur. Pregătesc actele pentru retragere.. ~ Anto

- Foarte bine. Mâine vi la mine cu totul pregătit. ~ Oliver

- Bine.. ~ Anto

A dat să plece însă l-am oprit.

- Încă ceva, înainte să pleci. ~ Oliver

- Hm? ~ Anto

- Vreau să fac eu anunțul în fața celor albi. ~ Oliver

S-a încruntat puțin, în final acceptând.

- Te voi urmării, Anto. Dacă aflu că mergi acolo, îi vei face o vizită lui Zack. Una definitivă. ~ Oliver

A aprobat dând ușor din cap. Îl simțeam. Era puțin nervos, însă știa de ce sunt în stare și nu a avut tupeu să comenteze.
Am mers la ușă și am descuiat-o.
Ieșind din cameră mă gândeam la planul lui Anto. Ce ar putea să pună la cale...?
Orice ar fi, trebuie să merg la organizație să-i anunț.
Am intrat înapoi în camera unde i-am lăsat pe Hector și Celinne.

- Știu că e cel mai prost moment, dar, Hector, avem treabă la organizație. ~ Oliver

- Ce? La ce te referi? ~ Hector

- Nu am timp să-ți explic. Trebuie să ajungem cât mai repede. ~ Oliver

Hector s-a uitat la Celinne dând să spună ceva, însă ea i-a luat-o înainte.

- E-neregulă. Oricum plănuiam să ies în oraș. ~ Celinne

- Dacă e alt băiat ca ultimul jur că- ~ Oliver

Nu apuc să-mi termina propoziția că Celinne mă oprește.

- Tata, e fată. ~ Celinne

- Câți bani vrei? ~ Oliver

Celinne începu să râdă ușor.

- Am card, dar merci oricum. ~ Celinne

Ne-am uitat unii la alții și am început să râdem.

- Atunci hai să mergem. ~ Oliver

Am deschis ușa lăsându-l pe Hector în față.

- După dumneavoastră. ~ Oliver

- O, dar mulțumesc domnule. ~ Hector
Spuse și râse ușor.

Am pocnit din degete, iar costumul celui din umbră a apărut pe mine. Am pocnit a doua oară făcând masca să-mi apară în mână.

- Îmi era dor de costumul ăsta. ~ Hector

- Nu te contrazic, arăt cam sexy cu el. ~ Oliver

- Ha Ha, amuzant. Fii atent aici. ~ Hector

Hector bătu din palme de două ori, iar costumul și masca lui își făcuse apariția.

-Senzațional. Ești mai sexy decât mine, felicitări. ~ Oliver

Am râs ambii și ne-am urcat în mașină.
Am condus repede până la organizație.
Am parcat rapid și am intrat.

M-am uitat puțin prin jur și am bătut din palme de trei ori, lent.
Toți s-au aliniat.

- Am un anunț mare de făcut. Fiți atenți cu toții. ~ Oliver

Liniștea s-a lăsat rapid.

- Mâine...

.
.
Va urma...
.
.

Vieți ascunse IIDove le storie prendono vita. Scoprilo ora