Amanta regelui

⚜ Capitolul 10: Ordine în haos ⚜

Quantum mutas ab illo!

(Cât de mult s-a schimbat!)

În prezent, zilele se scurg cu greutate. Simt că fiecare pagină pe care o aștern se apropie cu repeziciune de momentul acela... De acel moment pe care încă nu pot să-l numesc. Au trecut ani, însă nu pot să-mi iert fapta. Dar nu mai contează. Am să-mi iau mârșavele păcate odată cu mine în mormânt, iar acestea vor dispărea cu mine, odată ce capacul va fi pus asupra trupului meu, iar istoria familiei Nigrum va fi dată uitării. Totul va muri odată cu mine. Și poate este cel mai înțelept așa.

— Marchiză, îmi spune lacheul din fața mea, începem?

Era a nu știu câta zi în care băiatul ăsta venea să mă ajute la scris. Mă gândesc că trebuia să-mi fi ispășit deja pedeapsa, însă trebuie să fi intervenit Ludovic în numele meu. De ce, nu înțeleg nici eu; nu ar mai fi avut niciun temei. Doar am avut grijă să batjocoresc tot ceea ce era mai frumos și mai de preț între noi doi.

— Da, i-am zis stins. Scrie...

Cine ar citi aceste rânduri poate ar fi interesat să știe ce s-a întâmplat cu soțul meu și cu domnișoara de la Vallière, însă sunt memoriile mele și nu am chef să-mi amintesc de ei. Am să menționez doar faptul că domnișoara a negat cu vehemență faptul că ar fi știut că eram stearpă și că toate pornirile ei erau pure, însă regele a izgonit-o a doua zi după ce a dat naștere unei fetițe sănătoase. A plâns cu mult amar și i-a jurat regelui că-l iubea și că nu mai avea să calce strâmb în fața mea, însă Ludovic nu a vrut să audă. Ludovic i-a spus că doar ea ar fi vrut copilul, nu și el, însă avea să-i plătească o sumă frumușică pe lună ca pensie alimentară. I-a mai spus că avea s-o găzduiască fără plată într-unul din castelele sale de pe malul mării din Main. Aproape că am plâns și am vrut să-l înduplec pe rege s-o lase să stea la curte, însă nu m-a ascultat. A spus că nu voia oameni de speța ei să trăiască la curte, sub protecția lui.

Cât despre Vladimir, nu-l l-am mai văzut de luni bune și poate ne mai scriam ocazional, însă golul dintre noi nu a mai fost niciodată umplut. În ultima sa scrisoare mi-a spus că-și găsise pe cineva și c-o lăsase gravidă. S-au întâlnit la unul din concertele sale și că era și ea muziciană. Avea de gând să se căsătorească cu ea și voia să aud de la el acest lucru. N-am mai plâns. Nu aveam lacrimi să mai plâng și pentru acest lucru, ci doar i-am dat binecuvântarea mea, iar de atunci nu am mai auzit de el. Recunosc că în decursul a celor doi ani, de când divorțasem de Vladimir, o duceam la fel. Nu este nimic aparte de rememorat din trecutul meu, însă am să-mi amintesc de dragul lui Ludovic pentru a-mi reaminti adevăratul început al domniei sale.

Vremea despre care urmează să vorbesc era perioada în care Vladimir încă nu se mutase din apartamentele noastre, iar domnișoara era încă însărcinată. Însă Ludovic mi-a jurat să fie doar al meu, iar eu i-am jurat să fiu doar a lui - însă nu aveam prea mult timp să ne bucurăm de reconcilierea noastră. De fapt, l-am rugat să ne ținem ascunși până aveau să se limpezească apele la palat, și să mă lase să fiu iscoada lui printre curteni. I-a plăcut ideea mea și așa am făcut. De la Versailles el a plecat primul, iar peste o zi am revenit și eu la palat. Nimeni nu a bănuit că am fi fost împreună în tot acest timp; nici chiar Marie sau Catherine. Aș fi vrut să le spun totul într-un suflet, însă trebuia să fiu cât de discretă puteam. Trebuia să-mi țin făgăduința față de domnul Dupont. Mai ales, că din vina noastră a eșuat planul.

La câteva săptămâni după ce ne-am întors de la Versailles, Ludovic mi-a povestit că d'Artagnan descoperise că toții banii care lipseau din vistieria țării au fost luați de domnul Fouquet. Ministrul de Finanțe își clădise Vaux-ul din banii țării și la fel și fortăreața de la Belle-Île. Voia să pornească un război contra regelui, lucru care l-a mâniat teribil pe Ludovic. D'Artagnan îi furnizase acte peste acte și documente semnate în original cu semnătura Ministrului de Finanțe. Tot în ziua în care căpitanul muschetarilor i-a furnizat dovezile, Ludovic a cerut o întrurnire a întregului palat. Despre acea zi vreau să vorbesc: ziua în care s-a născut Regele-Soare.