Succes A .

Capitolul 42

Alessia

I -am observat imediat acel zâmybet tâmp pe care îl aveam și eu când îi vedeam numărul . Știam ca e el . Mi-a făcut semn sa aștept doua minute și imediat ochii mei s-au umezit . Am oftat în sinea mea și mi-am șters repede ochii , doar râdea si il aproba , părea cu adevărat fericita.

- Scuze , Juss e așa nebun. Spune ea zambind.
- Aha . Șoptesc .
- Pot sa iti adresez o întrebare? Speram sa tacă și sa mă lase în pace .
- L-ai iubit ?

Am simțit imediat cum ochii îmi lăcrimează necontenit și mainile îmi tremura , m-am uitat la ea și părea chiar serioasa , chiar dornica sa afle adevărul. Oare ce sa îi zic ? Ca nu e buna întrebarea ? Ca cea corecta e : Il mai iubești ?

M-am uitat lung la ea în timp ce lacrimile mele îmi parau obrajii , imi venea sa o strang de gat . Am zâmbit sec și mi-am șters lacrimile , apoi m-am ridicat și am alergat pe scări.
Ce proasta !

M-am închis în camera și mi-am privit fata în oglinda , eram cu adevărat distrusa și singura , nimeni nu mă putea ajuta , doar eu și putina minte .

Am luat niște blugi și un tricou simplu , un hanorac cu gluga și am ieșit pe ușa . M-a izbit un val de răcoare și o umezeala , am privit cerul și am văzut ca e înnorat , și am oftat .
Am mers repede spre garaj și am urcat în mașină , am ambalat motorul ca sa se încălzească mai repede și am plecat . Conduceam spre nicaieri , eram în gândurile mele și lumea mea , nu voiam nimic , doar liniște .
M-am trezit pe niște străduțe cunoscute ochilor mei , strada pe care stătea Juss , cred ca instinctul m-a adus aici .
Am parcat în fata porții lui și am privit casa , absolut tot îmi aminteau de el , pana și luminile puternice de pe strada , pana și vremea asta posomorâta.
Am rămas mai mult de 10 minute atintita cu privirea pe poarta , când ea s-a deschis și a ieșit Justin .
Au ! Ce moment prost .
A închis repede poarta și s-a intors speriat , când a dat nas în nas cu mașina mea .
S-a încruntat și a mers în spate sa îmi vadă numărul , știam ca m-a demascat .
A alergat imediat lângă geamul meu și a bătut usor .
Am închis ochii și am apăsat pe buton și am crăpat puțin geamul !
- Te-ai rătăcit ? Mă întreabă amuzat .
- Ce ? Spun indignata . Nu . Eu plecam .
- Pai ... Ma duci și pe mine pana la docuri ? Își trece mana prin par .
- Nu merg acolo .
- Mă duci pe mine , mi-ai ușura munca . Zâmbește și trece pe partea cealaltă intrând în mașina .
- Nu am spus ca te duc .
- Ai plâns ? Îmi spune și îmi prinde bărbia în mâinile sale.

Nu îi răspund , ma smucesc din mana lui și pornesc mașină . Am mers în liniște , eram puțin emoționată și în acelasi timp supărată .

Imi venea sa ii mărturisesc ca mi-l doresc din nou în viața mea , ca îl vreau mai mult ca oricând , ca am fost o proasta când am zis ca nu îl iert .
Dar e prea târziu .

- Am ajuns. Ii spun eu și opresc motorul .
- Mbine .

Iese imediat din mașină și jur ca îmi venea sa blochez ușile și sa sar pe el.
Nu în sensul ăla pervers , doar sa îi simt căldură , mirosul sau și tot ce înseamnă el .

Justin

Când i-am văzut mașina în fata casei mele chiar nu știam la ce sa mă aștept , eram blocat de împrejurare .
M-a adus pana la docuri , nu a zis nimic tot drumul , știam ca a plâns , știam ca e ceva ce o roade , știam ca suferă . Ce puteam sa fac ?
Când am coborât din mașină am încercat sa îmi revin la starea de euforie inițială dar când am vazut-o pe Ane la câțiva metri de mine am oftat adânc știind ca urmează o serie de întrebări.

- Ce faci ? O întreb eu în timp ce merg pe lângă ea .
- Cine e ? Întreabă uimita .
- Ane , o privesc , nu te baga . Mai știi convențiile ?
- Dar ... încearcă sa spună dar eu îi astup gura cu mana .
- Vorbești prea mult , mă doare capul .

Am mers pana în mijlocul mulțimii și am salutat pe fiecare în parte apoi am privit înapoi pentru a fi sigur ca Alessia pleacă .
Dispăruse. Foarte bine .

Alessia

Am plecat de acolo pentru începeam din nou sa plâng și iar inima mea se rupe în 2 când îl văd împrejurul altor fete , dar pentru el e un dezinteres total .

Am mers la Star am luat o cafea și apoi am mers din nou acasă . Eram vizibil obosita și sufletul meu ni mai reușea sa treacă peste ceva , păream puternica ? În nici un caz , eram lasă să recunosc că îl iubesc .

Am parcat în garajul casei mele si am coborât din mașină , iar când am intrat în bucătărie câteva fete supărate mă întâmpină.

- Unde ai fost ? Întreabă Brooklin nervos.
- Pana la Star . Spun sec și îl îmbrățișez .
- Atât ? Spune el și mă evita .
- De ce ești așa rece ?
- Nu te cred . Ma minți ! Îmi spune și mă privește supărat
- Tu defapt niciodată nu m-ai crezut , nu ai avut încredere , nu ai știut sa mă faci sa te iubesc , am început sa plâng , și acum vrei sa iti spun adevărul ?
- Alessia ! Îmi striga el numele și mă strânge de mâini.
- Brooklin , las-o !

După ce Albert a intervenit am disparut în camera mea plângând.