Succes A .

Capitolul 25

- Să renunți ? Tipa Sasha .
- Da. Imi trec mana prin par și mă las pe spate în scaun.
- Nu cred Justin . Nu face asta . Spune calm Kyle.
- De ce ?
- Ai șansa să repari multe din greșelile pe care l-ai făcut .
- Poftim ? Încep sa rad .
- Bine frate , ridica mainile in semn de predare, cum vrei.

Albert

Trecuse deja o săptămână de când sora mea doar mormăia câteva cuvinte. Eram încă în stare de soc , știam ca nu își va aminti ultimul an din viața ei , însă eram lângă ea .

- Albert ? Mă striga Lissa
- Ce ?
- A venit Justin. Imi deschid imediat ochii , eram supărat și nervos .

Ne-am cunoscut într-un final , l-am găsit aici acum vreo 2 săptămâni , țipând numele ei.

- Ce cauți aici ? Mă înfurii și vorbesc tare .
- Usor Hulk ! Zâmbește . Ce face Alessia ?
- Începe sa vorbească , vreau sa stai departe se ea.

Își duce mana după cap și ofteaza .
- Da ! Am promis . Doar ca vreau sa o văd fără ca ea sa știe ... se întoarce și iese din salon .

Am încredere ca băiatul ăsta se tine de cuvânt . A venit pana și mama , prieteni , prietene și restul familiei .

***** După încă 2 săptămâni ****

Am ieșit cu toții din spital , alături de Alessia , care râdea și se simțea extraordinar fiindcă încă era în faza de amintire.
Eram fericit , cu adevărat !
Intre timp , Lissa a născut , iar acum am un băiețel minunat , Sanjei , și o familie minunata.

Mama a fost de acord sa se mute aici , locuind cu Alessia .
Sora mea își va continua studiile , încet dar cu perseverenta!
Justin a dispărut și totul e ok.

Alessia

Eram acasă alături de mama , Lissa , Albert , verișoara mea Farah și iubitul ei Brooklin .
Stăteam pe canapeaua din sufragerie , râzând de emisiunile de comedie de la televizor.
Farah avea 17 ani , o adolescenta tipica , plina de veselie și entuziasm , iar iubitul ei Brooklin, era un băiat tare ciudatel și închis .
Dar fine , la 18 ani e normal sa fie așa . Nu ca eu sunt departe !

- Mâine la cursuri. Încep sa mă plâng . E ciudat , nu îmi amintesc colegii , clasele , profesorii , nimic .
- Ești o fata descurcăreata. Ma mangaie mama pe umăr.
- În sfârșit suntem împreună .

M-am ridicat de pe canapea și am urcat în camera , m-am întins pe pat si am început sa butoneaz telefonul .
Aveam tot felul de nume în telefon , cred ca prieteni de-ai mei.
Singura dintre prietene pe care mi-o aminteam e Rita !
Am căutat numele ei în agenda telefonica și am apelat-o .

" Îți aduci aminte de mine ? " o aud oftând puțin în telefon.
" Sa uit de prostioarele de la 5 ani ? Niciodată . Ce faci ? "
" Sunt la Starbucks , în campus . Vii ? "
" Am zburat ! Te pup "

Eram dornica sa ies și sa socializez , sa cunosc viață pe care am avut-o acum un an .

- Eu plec . Vreau cheile de la mașină , mama. Spun alergând pe scări.
- Nu conduci nimic , te duce Albert sau Brooklin .
- Dar mama ? Ridic o sprânceană .
- Bine. Cedează și îmi arunca cheile masinii . Ai grija .
- Apropo , Albert ? Îmi intorc privirea spre fratele meu. Ce afaceri ai de iti permiți o mașină ca asta?
- Pleci ? Sau mă răzgândesc?