Sensuality

Capitolul 16

In timp ce statea rasmata de perete si isi simte lacrimile cum curg, o miscare a bebelusului o facu sa ii apara un zambet trist pe chip, dupa care se mangaie usor pe burta "Stai linistit puiule, mami este bine si asa ai sa fi si tu, mai este putin si omul asta rau o sa ne lase sa plecam, stiu ca am facut cea mai mare gresala cand am avut incredere asa in ori si cine, dar tu o sa te nasti in liniste si fara nimeni ce ar vrea sa iti faca rau. Mami te iubeste si asa o sa fie mereu" sirul gandurilor o apasau pana in momentul in care adormi rasmata de peretele umed si rece. O durere de burta si cateva frisoane o facura sa se trezeasca brusc, si abia atunci realiza ca desi era miezul noptii, ea nu avea inca lemne de foc si nici nu primise hrana si apa in acea zi. Un fior incepu sa o treaca pe sira spinarii, dupa care a fost urmat de o stare puternica de greata, cand reusi sa isi potoleasca aceste simtome simti o nevoie disperata de apa si incepu sa il strige pe Vicentzo insa era in zadar deoarece nu se auzea nici un sunet. Strigase dupa el aproape intreaga noaptea fara a avea insa vre un rezultat, iar acum cand insfarsit razele soarelui aparusera si se afla rasmata de blanile de la intrare abia mai putand sa respire datorita deshidratarii, barbatul aparu bucuros cu o hartie in mana.

-Bucurate! Shara de astazi o sa iti dau drumul!

-A...aaapa...

-Imi cer scuze micuto dar chear am uitat de tine, poftim o sticla de apa si te rog date mai incolo sa pot inlatura blanile.

Cand intr-un bun sfarsit se simtea si ea hidratata si el inlaturase blanile lasand intrarea libera, se uita zambit spre ea si ii spuse.

-Carlo Bertoni a acceptat sa ma platesca si sa te duc vie la el, insa a facut cea mai mare gresala deoarece eu am fost platit si tu poti face ce vrei deoarece nu am sa te duc la el, iti dau libera alegere sa poti pleca linistita unde vrei.

-Cred ca glumesti... Iti bati joc de mine?

-Nu micuto, esti libera. Si ii arata intrarea spre pestera.

-Dar nu inteleg.... daca am stat atata timp aici de ce imi dai drumul, mai exact de ce am stat sechestrara?

-In caz ca nu reactiona la o poza, atunci ajungeam la situatii mult mai urate in care.... Dar mai bine sa nu sti, acum pleaca de aici pana nu ma rezgandesc.

Si dadu sa plece grabinta insa o idee ii aparu in minte si se intoarse spre barbat.

-O ultima intrebare...

-Spune odata!

-Daca tot ai umblat cu Carlo.... presupun ca il cunosti si pe Alexander Dahme, pe tatal lui parca il chema Jefri..

-Da ii cunosc. Ce este cu ei?

-Imi poti spune unde locuieste Alexander? Te rog...

-Ok.... imediat ce isi din padure, ai sa gasesti resedinta lor la cred cinci strazi distanta. Dar sper ca nu ai sa ma torni lor sau lui Carlo ceva ca iti jur ca daca ne mai intalnim iti rag un glonte in cap.

-Nu mai vreau sa aud sau sa vorbesc despre tine in toata viata mea!

Si pleca grabita, pentru a nu pierde singura oportunitate de scapare, deoarece sperase ca barbatul sa nu se razgandeasca, incepu sa alerge asa cum putea de cum iesi din spatele cascadei. Cand parcurse o distanta destul de mare, se opri la poalele unui copac si isi masa usor burta "Ai vazut micutule ca cel de sus ne iubeste, pana la urma, ca totul o sa fie bine, mai avem doar sa ajungem la Alexander si apoi o sa fie totul bi...." Insa nu isi termina sirul gandurilor ca in departarea padurii se auzira trei focuri de arma si isi dadu imediat seama ca aceia erau oamenii lui Carlo si ca pentru Vicentzo fusese totul o capcana, cu toate ca si ei ii paru-se ca cedase Carlo mult prea usor insa nu analizase asta prea atent in acele momente, acum stia cu siguranta cu oamenii lui fusesera cei ce trasesera cu armele si trebuia sa iasa cat mai repede din padure, trebuia sa scape fara a fi prinsa. Incepu sa alerge cat o tinura picioarele si cat ii permitea sarcina, incepuse pentru a mia oara in ultimul an sa se teama pentru viata ei si a copilului, nu isi dorea sub nici o forma sa fie prinsa, alerga cu ochii inlacrimati si cu ambele maini stranse in jurul abdomenului, deoarece copilul din burta incepuse sa fie din ce in ce mai agitat si sa loveasca cu piciorusele. Un zambet tamp incepu sa prinda culoare atunci cand putu sa observe capatul padurii, si astfel incepu sa alerge din ce in ce mai tare, iar cand se vazu in plina strada nu isi permise sa se odihneasca, urmand directia indicata spre casa lui Alexander. De indata ce se vazu la doar o suta de metri de resdinta ce era amplasata la o distanta destul de mare de poarta, isi arunca o privire critica la camasa barbatesca ce nu ii ajungea decat pana la jumatatea pulpei, la petele de zoroi ce ii dainuiau pe intreg trupul, la parul foarte ciufulit si plin de frunze dar si la zecile de taieturi de pe picioatre, dintre care unele inca sangerau. Cand in sfarsit termina sa se incurajeze in mintea ei pasi tremuranda pe poarta, cu un brat incolacit in jurul abdomenului, iar distanta pana la inrarea in casa ii parea interminabila acum cand nu stia ce reactie avea sa aiba barbatul ce in adolescenta ii declarase acele cuvinte ce pentru ea insemnau mult prea mult. Cand se pozitiona in fata usii de la intrare si vru sa apese butonul soneriei, o matahala o prinse de mana si o impinse spre scari.

-Pleaca de aici! Nu primim cersetori!

-Dar nu am venit sa cersesc, il caut pe Alexander.

-Nu stiu ce Alexander cunosti tu, dar seful meu este foarte respectat asa ca nu are cum sa vina o nebuna ca tine in fata usii sa il caute. Hai sterge-o de aici!

-Nu pana cae nu vorbesc cu el!

-Tu chear nu intelegi!

Si imediat se napusti asupra ei si o lua de brat si incepu sa o tarasca spre poarta "Haide Shara gandeste, gandeste,.... trebuie sa faci cumva sa vorbesti cu el.... Stiu! Fac galagie, trebuie sa il strig, dar dac nu este acasa? Daca iese alt cineva? Ce conteaza striga, ce poti sa patesti mai mult decat sa te goneasca?"

-Alexander! Alexander!

-Taci odata din gura! Si ii astupa buzele cu mana sa, dupa care Shara apuca sa il muste de mana si cand observa ca ii dete drumul, ii dadu un picior in zona barbatiei, lasand barbatul crispat sa cada la pamant. Nu mai astepta o alta reactie ca o lua imediat la fuga si dadu buzna in holul imens al casei, iar cand il observa pe barbat ca se apropie, il striga cat o tinura plamanii pe Alexandera. Credea ca nu mai are scapare cand matahala ce se putea observa clar ca era rosie de furie, o prinse de par si o pocni, iar cand vru sa ii dea inca o astfel de corectie pentru sfidarea ei, o voce mult prea bine cunoscuta rasuna din capatul scarilor.

-Dai drumul imediat!

De indata ce a fost eliberata, isi ridica privirea si il observa pe Alexander stand mandru in capatul scarilor, cu un pahar de tarie in mana, era inbracat intr-un costum gri si o camase neagra. Dupa cateva secunde in care se privira insistent unul pe celalalt, batbatul cobor grabit si o lua de mana pe Shara indreptandu-se spre o incapere din dreapta holului.

-Alfons, sa nu spui nimanui ca este aici, iar dac cineva vrea sa vorbeasca cu mine sunama mai inainte, o sa fiu in birou.

-Da boss.