Fiecare loc de aici îmi aduce aminte de ea
Și fiecare frunză ruginită care dă să cadă,
Și fiecare floare tânără care-i plăcea,
Și crenguțele ce mi se sfarmă sub picioare,
Toate îmi amintesc de ea.
Furtuni îngrozitoare cu pene de curent,
În întuneric dens, râdeam haotic,
Ne încercam curajul unul-altuia,
Fugeam în beznă de parcă nu era întuneric
Ș-atunci cum să nu-mi tot amintesc de ea.
Era pofta mea de viață când ieșeam afară,
Era cheful meu de joacă, eram mai fericit,
Era dorința de a mai fi copil încă o dată,
În ochii ei era atâta amar de viață,
În ochii mei nu mai era nimic.
YOU ARE READING
În spatele inimii... umbre de/și gânduri reci
Poetry"Mi-am pierdut întradevăr curajul Să mai lupt cu mine de un timp, M-am lăsat înfrânt și m-a cuprins sevrajul Când afară se dezlănțuie cel mai negru anotimp. Misterul a devenit deci ușor reperabil, S-a dezvăluit în fața turor, acum și a ta, De data a...
