XVII

8 2 1
                                    

Dintre miliardele de fete, tu visezi numai la una,
Ea îți e soarele, tot ea îți e și stelele și luna
În ochi, ți-e zilele senine, în piept îți e furtuna
Restul toate-ți par la fel, ea singura, doar una.

Ș-atunci ce-i femeia dacă nu-i artă creată,
De la cum gândește pân' la felul cum arată,
De la cum vorbește pân' la felul cum se-mbracă,
Ea e ca și prima roată, fără un artist nu ar fi existat vreodată.

Dacă nu recunoști frumosul ce ți se arată
Chiar și-n cea mai proastă operă de artă,
Nu te aștepta să cunoști totul la o fată,
E un mister care se schimbă de fiecare dată.

În spatele inimii... umbre de/și gânduri reciWhere stories live. Discover now