Nu am putut să plâng, iubito, într-o seară,
M-am simțit de parcă te-am abandonat
Și dacă n-o voi face nici diseară,
Nu e ca și cum te-aș fi avut vreodată.
Nu e ca și cum te-aș fi avut atât de aproape
Să pot simți parfumul sufletului tău,
Dar te-am visat în fiecare noapte
Și nici să vreau nu pot uita zâmbetul tău.
Nici nu ști cât mă rog în fiecare seară,
Să uit de tot ce mă aduce în jurul tău
Și tot eu sunt acela care în fiecare seară
Printre lacrimi, ore în șir, suspin numele tău.
Poate că perna nu mi-e udă în fiecare seară
Și nu suspin în fiecare ceas din noapte,
Dar sufletul îmi plânge seară de seară
Și doar eu știu cât îmi doresc să te am aproape.
Timpul trece peste noi, dar trece atât de diferit,
Știam prea multe chiar și când vârsta ne făcea copii,
Nu ne-am văzut demult, dar nu arați prea diferit,
Eu îmbătrânesc cu gândul că nu mă poți iubii.
Să ști că nu e deloc simplu să îmbătrânesc
La o vârstă atât de neînsemnată,
Dar s-a întâmplat iubito să mă-ndrăgostesc
Și tu să mă abandonezi deși nu mai plâns niciodată.
YOU ARE READING
În spatele inimii... umbre de/și gânduri reci
Poetry"Mi-am pierdut întradevăr curajul Să mai lupt cu mine de un timp, M-am lăsat înfrânt și m-a cuprins sevrajul Când afară se dezlănțuie cel mai negru anotimp. Misterul a devenit deci ușor reperabil, S-a dezvăluit în fața turor, acum și a ta, De data a...
