Poate că încă refuz să-mi cer iertare
Acelui muschi însărcinat să pulseze sânge prin vene,
Dar care se joacă de-a sentimentele mistuitoare,
Că încă nu l-am extirpat așa cum trebuie.
Încă mă mai prind de-o licărire oarbă de speranță,
Pitită după o perdea ascunsă de o ceață deasă,
În spatele unui geam fumuriu
Al unei camere în care sute de oameni fumează,
Iar norii de fum plutesc deasupra capetelor lor împăunate.
Eu privesc plângând prin gaura cheii
Prin marginile lăsate de ea introdusă în broască,
Doar de atât mai atârnă sufletul meu.
BẠN ĐANG ĐỌC
În spatele inimii... umbre de/și gânduri reci
Thơ Ca"Mi-am pierdut întradevăr curajul Să mai lupt cu mine de un timp, M-am lăsat înfrânt și m-a cuprins sevrajul Când afară se dezlănțuie cel mai negru anotimp. Misterul a devenit deci ușor reperabil, S-a dezvăluit în fața turor, acum și a ta, De data a...
