Mi-ar plăcea să fiu un copac,
Să cresc lângă fereastra ta.
Vara să-ți țin camera la umbră,
Noaptea să îți fiu perdea.
Rădăcinile să te cuprindă
Când pământul te va vrea,
Rămâi în viață ființă sfântă
Ruptă cândva din coasta mea.
Cântă-mă cu glasul tău, copilă,
Pe unde dorul te-a plimba,
Adu-ți aminte chiar și cu silă
De versul meu și vocea mea.
Atunci când inima îmi va ceda,
Iar regretul etern mă va scinda,
Fă-mă din nou să mă agăț
De ochii tăi și vocea ta.
YOU ARE READING
În spatele inimii... umbre de/și gânduri reci
Poetry"Mi-am pierdut întradevăr curajul Să mai lupt cu mine de un timp, M-am lăsat înfrânt și m-a cuprins sevrajul Când afară se dezlănțuie cel mai negru anotimp. Misterul a devenit deci ușor reperabil, S-a dezvăluit în fața turor, acum și a ta, De data a...
