❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

ɪɪ ↬ 20

Kᵢᗰ Tₐₑ𝓱yᵤ𝚗g

     Te țin de mână, privindu-te atent și cu speranță. Mă rog non stop ca tu, iubirea mea, să te trezești, și Fuji, fiul nostru să se întoarcă bine acasă.

     — Te rog... trezește-te! Ceartă-mă că nu am avut grijă de fiul nostru! Țipă la mine, înjură-mă, orice... dar nu sta așa. Ma simt singur pe lume.. atât de singur. Ce voi face dacă vă pierd pe amândoi? Cum trec eu peste durere? Jungkook, dacă mă auzi, dă-mi un semn...

     Îmi las capul pe piciorul tău, închizând ochii din cauza lacrimilor și simțind o stare de liniște. De parcă corpul meu a fost hipnotizat să se relaxeze. Apoi îți aud vocea de înger chiar la urechile mele.

     "Ai grijă"

     Îmi ridic capul rapid, respirând scadent și privindu-te cum ești inconștient. Tu ai fost, nu?

     — La ce să am grija? întreb, dar nu mai primesc nici un răspuns și, nici acea starea nu mai exista.

     Dar sunt fericit că mi-ai vorbit, deși acum par un nebun. Cine m-ar crede dacă zic asta cuiva? Nimeni!

     Vreau să mă așez înapoi, dar ușa se deschide și Frank intră în salon. Îmi îndrept spatele și-i zâmbesc strâmb.

     — A venit, spune, știind că se referă la reporter. Eu aprob, ridicându-mă în picioare. Dar telefonul mă oprește să ies din salon.

     Număr necunoscut.

     Nici nu mă gândesc de două ori că răspund cu speranța ca e Jung-Su.

     — Alo? Jung-Su? Tu ești?

     Secundele trec și nimeni nu vorbește. Dar ceva îmi spune că e acolo, că mă aude, deși tace.

    — Nenorocito! Unde-i fiul meu? De ce l-ai răpit?

    Un chicotit se auzi slab. Mă enervez, înjurând.

     — Nebuno! Dacă i-ai făcut ceva fiului–

    — Salut, prietene! Vocea masculină mă blochează automat și rămân stână de piatră. Nu! Nu! Cum?! Cum e posibil așa ceva?!

    — Tu... murmur cu maxilarul încleștat.

    — M-ai recunoscut? Uau! Bărbatul se oprește din vorbit, de parcă se gândește cu atenție ce sa-mi spună, apoi imi adresează dur și cu răceala: Dacă vrei ca Fuji sa trăiască, veni anula interviul și vei veni la adresa pe care ți-o trimis. Dar nu îndrăzni să spui cuiva despre asta, astfel Fuji și JungKook vor muri din vina ta, ai auzit?

     Deși nu mă vede, aprob din cap cu lacrimi în ochii și nervozitate. Vreau să-l întreb de Fuji, dar mi-a închis apelul în nas.

     Scap telefonul din mână, rămânând cu privirea fixată pe podea. E adevărat?

    Park Jimin... s-a întors?