❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

ɪɪ ↬3

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — Bună dimineața rază de soare!

     Fuji deschide ochii preț de câteva secunde, închizându-i la loc din cauza luminii puternice pentru el.

     — O, haide, nu te bucuri să-ți vezi tatăl? spun, pe un ton trist și fac o față bosumflată.

     — Bună dimineața tati, spune, ridicându-se în fund, apoi mă privește pe mine. Unde e tati Tae?

     Eu îl iau în brațe ușor, sărutându-l pe ambii obrajii, și ieșind din cameră, începând să-i explic situația.

     — Tati s-a dus la muncă mai devreme astăzi, puiule! Ți-e dor de el?

     Îl așez pe scaunul său la masă, apoi îi las bolul de cereale în față.

     — Mi-e dor de voi mereu, spune, iar eu simt că mă topesc aici din cauza diabetului cauzat de el.

     Fuji este un copil minune și tare deștept, de parcă s-a născut știind deja tot ce este de învățat pe pământ.

     În fiecare zi ne spune câte ceva care să ne uimească și ne face să ne gândim cu cine seamănă de fapt.

     Kim Fuji este, clar, un geniu al familiei noastre.

     Dacă mama mea nu a fost de acord cu mama surogat, acum îl iubește pe Fuji de fiecare dată când mergem acasă.

     De asemenea, și Jin este obsedat de el încât îl pregătește de pe acum să gătească.

      Îl privesc cum mănâncă ca un adult și gândul pleacă la mama surogat, Jung-Su.

     Sunt fericit că ea nu are nici un drept asupra fiului meu și că legea ne protejează de ea. De asemenea, am plătit o grămadă de banii ca Fuji să aibă ADN-ul meu și al lui Tae, fără ADN-ul ei. A urmat injecții și tratamente pe tot parcursul sarcinii și într-un final, Fuji este în viața noastră fericit și sănătos. Și este doar al nostru, nu al ei.

     — Tati? Am terminat!

     Îmi scutur capul, încercând să-mi eliberez mintea de gânduri și mă uit la Fuji care si-a terminat bolul de cereale. Eu zâmbesc, apoi bat palma cu el.

     — Băiatul meu e foarte mare acum că a mâncat! Haide, să ne îmbrăcam, am o surpriză pentru tine!

     Spun și el bate din palme fericit, știind că-i plac surprizele mai mult ca mine.

      Ne urcăm la etaj, în căutarea unor haine mai frumoase pentru el, apoi i le las pe pat și merg la mine în dormitor să mă schimb și eu în costum.

     Când ies din dormitor, el apare în fața mea pregătit de drum.

     De aproape un an se îmbracă deja singur, însă eu și Tae îi alegem ținuta de zi.

     — Să mergem, Kim Fuji!