❥ ᴏ ᴄᴀꜰᴇᴀ, ᴘᴀʀɪꜱ Șɪ ᴛᴜ ɪ-ɪɪ[✔] ✒

↬31

ⱼₑₒ𝚗 ⱼᵤ𝚗gKₒₒ𝓴

     — Te-ai trezit, murmur și îi întind lui Jimin paharul de limonada abia făcută.

     El mi-o i-a fără comentarii, mulțumindu-mi din privirea lui tulbură.

     După ce bea jumate din limonadă se strâmbă, căci e acră, apoi se uită la telefon și se încruntă. Te ridici în picioare, ducând telefonul la ureche și ieșind pe balcon. Închizi ușa balconului, apoi te văd cum dai din mâini nervos.

     Ce pui la cale, Chim?

     Telefonul îmi vibrează în buzunar, așa că îl scot.

     "Ai uitat de mine? Sunt TaeTae!"

     Îmi mușc buza de jos pentru a mă abține să nu râd, apoi răspund cu mâinile tremurând de fericire.

     "Mhm, am avut treabă. Ce faci?"

     Trimit mesajul în secunda următoare, apoi îl aud pe Jimin intrând în cameră.

     — Unde ai plecat aseară? mă întreabă, așezându-se în fața mea.

     Fără să vreau, amintirea de aseară revine din nou în minte, făcându-mă să zâmbesc.

     — Ăm.. m am dus la baie dar era ocupată de 2 care și-o trăgeau, așa că am ieșit afară, zic prima minciună venită în minte și ma uit în altă parte. Nu știu dacă chiar m-a crezut, însă râde.

     Telefonul îmi vibrează în mână, astfel că îl aprind repede și citesc mesajul de la Taehyung. Dacă n-ar fi Jimin lângă mine acum, aș zâmbi ca un nebun.

     "Te aștept pe tine, se pune asta? Apropo, vino să mâncăm împreună!💜"

     Fără să-i răspund, mă ridic de pe canapea, băgându-mi telefonul în buzunarul blugilor de piele, apoi mă uit la Jimin.

     — Eu plec, zic și mă întorc.

     — Stai, merg și eu, îl aud ridicându-se în picioare.

     — NU! Adica, vreau să caut ceva pentru mine, eu...

     Jimin râde, făcându-mi cu mâna.

     — Am înțeles, ne vedem când te întorci, iepure bâlbâit!

     Tensiunea arterială scade, simțind nevoia să râd cu greu.

     La naiba, eu chiar fac asta.