Toate focurile

Capitolul 6

„Cu viteza care taie

Respirația și graiul,

Ca scânteia: uite-l, nu e...

Că a depășit și... Raiul."

- Vitezomanie, de Gheorghe Ionescu

CAPITOLUL 6

250/h și un impuls

Mi-am întors privirea din față, abținându-mă să nu înjur printre dinți. Simțeam nevoia să fac asta, de vreme ce Hank avea mașina parcată lângă noi și deși nu îi puteam desluși prezența din pricina geamurilor negre, știam că orice ar face, analizează în același timp, cu mare cu atenție, mașina lui Chase. Nici el nu mă putea vedea, din păcate, altminteri ar fi văzut cât de hotărâtă și decisivă eram la gândul că Chase o să îi împrăfuiască ca lumea parbrizul.

Mi-am simțit, într-un fel, pieptul îngreunat, realizând ce urma să fac. Mă urcasem cu Chase în mașină călăuzită de impulsul provocat de Hank. Nu m-am gândit că într-adevăr voi participa la o cursă, cu un tip pe care nu îl cunoșteam de nici 24 de ore și care îmi inspira mister și nesiguranță. Poate totuși Chase era un șofer priceput și nu avea să se întâmple nimic rău. Aveam să mergem prin oraș, ceea ce tripla șansele să facem accident sau să fim urmăriți de poliție. Și cu toate astea, eram al naibii de nerăbdătoare.

- Relaxează-te, Popeye, a cântat Chase lângă mine.

Mi se părea că dura prea mult până începea cursa. În sfârșit ajunsesem unde mi-am dorit atâta vreme și nu puteam savura momentul din cauza lui Hank. Mi-a luat toată plăcerea. Mi-am întors din nou capul, ca arsă, când l-am văzut coborând din mașină și deplasându-se până la un individ care se chinuia să împartă în teancuri, pe bordul unei mașini, dolarii pe care îi avea. O tipă rumega gumă lângă el, rotindu-și o șuviță de păr pe degetul arătator și făcând din când în când baloane. Mi-am plimbat privirea pe corpul eu suplu și modul în care a zâmbit seducător văzându-l pe Sebah. El i-a întors zâmbetul și a ocolit-o.

Ha!

Aproape am chicotit văzâdu-i expresia. Însă nu am făcut asta.

Mi-am rostologit ochii.

Hank i-a spus ceva la ureche tipului, iar el a încuviințat îngândurat, apoi au bătut palma. Sebah s-a întors cu pași mari în mașină, defilând de parcă era un leu și rege al junglei, iar ovaționarea celor din jur îi alimentau mai mult alùra. Am pufnit, uitându-mă la Chase care discuta cu un tip care venise la geamul mașinii noastre. Privirea mi s-a întors involuntar la Hank, exact când se pregătea să urce în mașina lui. Îl vedeam de la brâu in jos și nu m-am putut abține din a-i analiza tatuajul de pe dosul palmei. Nu îl puteam descifra nicicum, lucru ce mă făcea și mai curioasă.

A urcat și mi-a prins privirea înainte să închidă portiera. Mi-a făcut cu ochiul, mimând în același timp cu buzele Noroc!. Am scâșnit din dinți și am strâns mânerul ușii în palmă, dorindu-mi să pot urla din toți rărunchii. Pentru că simțeam o nevoie acută să fac asta. Detestam felul în care se manifesta Hank în absolut fiecare secundă. Mă întrebam ce îi spusese acelui tip de era atât de încrezător pe el.

- Cu cine a vorbit? l-am întrebat pe Chase.

El a închis geamul și a dat drumul la muzică, lăsând-o la volum minim pentru a-l putea auzi și pe Jordan. Am observat că atunci când Jordan vorbea, se intrerupea și muzica. Ingenioasă chestie.