Toate focurile

Capitolul 34

Disclaimer!

Toate Focurile a trecut printr-o editare drastică în ultimele luni și, prin urmare, multe detalii au fost scoase/modificate. Postez acest capitol cu riscul ca unele informații să se fi pierdut pe drum. Fac acest mic anunț pentru a vă avertiza, și în ciuda acestui lucru vreau însă să vă ofer acest mic cadou pentru răbdarea și susținerea pe care ați oferit-o de-a lungul anilor acestei lucrări.

Așadar, probabil cel mai important aspect este că am schimbat câteva nume:

Dimitris Storm - Tomas Mori

Maximilian Storm - Dante Mori

Reign Storm - Reign Mori

Cu alte cuvinte, familia Storm a devenit familia Mori. Nicio grijă, Hank a rămas neschimbat.

Au apărut însă mai multe personaje în ambele familii, dar acestea vor fi explicate în detaliu în varianta finală a cărții.

Sper ca acest capitol să vă aducă puțină bucurie după atât de mult timp în care nu am postat...

La mulți ani! Lectură plăcută! Ne citim în întregime în 2024. 🔥

______

Nu poți fi o mare ființă umană atunci când îți place să ucizi animale nevinovate și neajutorate cu o armă doar pentru distracție.

Debasish Mridha

CAPITOLUL 34

Pasărea Phoenix

New York

04 04 2008

Murmurul neostenit al pădurii tremura în jurul lor. În depărtare se auzea ecoul faunei, acompaniat de vântul blând dar înțepător al după-amiezii de primăvară. Soarele se ascundea timid de după vârfurile ascuțite ale brazilor robuști de la liziera pădurii, la umbra cărora Tomas și Reign pândeau. Natura respira prin foșnetul frunzelor înverzite. Reign, pe de altă parte, își ținea respirația, concentrându-se asupra felului în care metalul rece al trăgaciului se simțea pe vârful degetului ei arătător. I se părea ironic cum peste o oră trăgaciul va fi înlocuit de pix, când va avea în sfârșit ocazia să scrie în jurnal. Va trebui să descrie în amănunt ceea ce a experimentat și nu era sigură că avea cuvintele necesare.

Privea cu atenție prin luneta armei de vânătoare. Șuvițe răzlețe erau desprinse din părul pe care Gina i-l împletise într-o coadă, ceea ce o scotea din sărite. Însă nu avea timp să le prindă la loc. Nu avea timp nici să respire, d-apoi să se lase distrasă de un detaliu atât de mărunt.

Tomas urmărea și el fiecare mișcare printr-un binoclu, din dreapta lui Reign, stând pe vine. Era a doua săptămână în care exersa cu nepoata lui, așa că avea pretenții. Avea un talent înnăscut la trasul cu arcul, căci practicase cu ea de când avea șapte ani. Și, iată că, patru ani mai târziu, era în sfârșit pregătită să țină arma în mână. Doar să o țină nu era suficient, însă. Trebuia să o mânuiască la perfecție.

Tomas a zărit căpriorul în depărtare, rumegând. Spera că și Reign îl văzuse, dar nu a atenționat-o.

Inima îi bubuia în piept. Era speriată și nu voia nici în ruptul capului să omoare un animal nevinovat. Înțelegea, totuși, că nu asta era ceea ce făcea în esență. Nu. Nu era o lecție despre empatie sau despre milă – ci una despre răbdare, despre a repera inamicul și de a-l elimina. O parte din ea și-ar fi dorit să exerseze asta pe oameni, nu pe animale.