Colţi II

Pe malul apei

Poză dintr-un SS trimis de o prietenă foarte bună (care e la baza personajului Taylor), învăţătura ei pentru un prieten. :))) Mor încet XD Ok, la mine nu se aplică, dar e super funny faza. Săracu'.

Christine:

Îmi ţineam mânile în jurul taliei, o pală destul de rece de vânt trecându-mi prin tricoul subţire. Priveam înainte, la multitudinea de tarabe şi oameni din jurul meu. Era frumos, şi în acelaşi timp ciudat să văd atâţi oameni care se cunosc între ei. Acasă era altfel. Nu cunoşteam pe nimeni în afară de cei din caftierul meu, oraşul meu natal fiind mult prea mare pentru cunoştiinţe cu oameni de prin alte zone. Cartierul în care m-am născut era aproximativ cât acest Moonville.

Totuşi, acest aspect nu părea să îi deranjeze pe ceilalţi. Defapt, părea chiar să le placă.

Ne-am croit drum printre multele tarabe cu mâncare, luându-ne într-un final doar vată de zahăr. Am continuat să ne mai plimbăm puţin, dându-ne seama că din cele 30 de minute din cursa Annaisei şi a celorlalţi s-au scurs doar 15. Astfel, am ales să ne mai plimbăm puţin, mai ales că acum şi luminile erau aprinse, culori completând peisajul.

Totuşi, la un moment dat ne-am gândit să ne despărţim, astfel încât Toby şi cu mine aveam să mergem la o scurtă plimbare la o mică distanţă de zona amenajată iar Reb cu Liam aveau să rămână prin marea de oameni.

Abătându-ne de la drumul principal, Toby mergea în faţă în timp ce eu îl urmam printre copaci. Părea să fi auzit ceva ce i-a stârnit interesul, undeva în depărtare, cu ajutorul auzului extrem de dezvoltat al vârcolacilor.

În poate câteva minute am ajuns la locul înspre care ne-a condus băiatul cu ochi albaştri: un râu. În faţa noastră se afla un râu subţire care curgea destul de încet, având micuţe valuri ici-colo. Acesta era luminat de luna plină care se reflecta în apă, refelxia fiind neclară datorită valurilor. Deasupra bolţii înalte a pomilor închişi la culoare se vedeau mult mai multe stele decât am văzut vreodată înainte, de mărimi şi strălucire diferite.

După un scurt schimb de priviri cu Toby ne-am aşezat pe pietrele mari aflate în apropiere, folosindu-le pe post de bancă. Privirea îmi era aţintită înspre cerul abastru închis, apoi mutându-se înspre apă. Acolo s-a poticnit, blocată de frumuseţea şi simplitatea priveliştii. Nimic complex, nimic extrem de luminos, cum era înapoi în oraşul din care provin. Această frumuseţe era naturală, sublimă. Doar eu, Toby şi natura. Îmi doream să rămânem aici cât mai mult, sau poate să ne mutăm aici definitiv după facultate.

Şirul gândurilor mele fu oricum întrerupt de atingerea mâinii lui Toby, pe care şi-a aşezat-o peste a mea. Desigur, m-am uitat înspre el, confuză şi uimită. Dar nu am avut timp să îl întreb nimic, deoarece într-o fracţiune de secundă el a diminuat distanţa dintre noi până ce aceasta a devenit inexistentă. Buzele noastre s-au atins, la început timid, apoi dintr-odată pasional. Mâna lui o strânse puţin pe a mea, dar nu cât să mă rănească, ci doar atât cât să îmi confirme că nu e un vis.

Desigur, a trebuit să rupem sărutul pentru a lua o gură de aer. M-am uitat la el, iar el la mine. Ochii săi albaştri îi pătrundeau până în adâncuri pe ai mei ochi verzi. O întrebare nepusă plutea în aer, gata să fie formulată.

-Vrei să fi prietena mea? M-a întrebat el, făcându-mă să zâmbesc datorită modului vechi dar elegant de a mă întreba.

-Ghici. Am răspuns eu, cu un zâmbet lăsându-mă cu capul pe picioarele lui, dar cu faţa înspre el, întinsă pe pietre.

-Cred că am ghicit. A răspuns el, aplecându-se în acelaşi timp în care m-am ridocat eu câtuşi de puţin, până ce buzele noastre s-au întâlnit într-un alt sărut care, după părerea mea, a fost reţinut mult prea mulţi ani. Un sărut care, dacă ar fi durat o eternitate, ar fi durat prea puţin.

Acest capitol îi e dedicat unei prietene, care de vreo două luni mă tot seacă să îl scriu :)) Şiii...da, m-am pus să public capitol nou, taman Sâmbătă, dar am avut inspiraţieee.
P.S.: Acel moment în care merg în pădure cu DeeaAnnaisDeea şi începem să ne comportăm ca personajele noastre din carte (eu ca Mel, ea ca Ann) :)))