Colţi II

Facultatea

-Vă mai uitaţi mult la uşa aia? Ne-a întrebat Jake, întorcându-se înspre noi.

Nu ştiu de ce, dar eu împreună cu Annais ne-am oprit la intrarea în facultate. Îmi era cumva teamă de acel loc necunoscut. Totuşi am intrat, mărind pasul pentru ca să prindem din urmă ghidul.

Acesta ne explică un scurt istoric al facultăţii, apoi ne-a îndurmat către camere. Băieţii aveau camere separate de fete, dar erau alternate. Împreună cu Annais aveam cabana cu numărul 13. Cabana de lemn semăna enorm cu acele căsuţe din Moonville. Totuşi, lipsea bucătăria, fiind înlocuită de un mini frigider, iar uşile nu aveau sute de încuietori.

În dormitor erau două paturi supraetajate, iar acolo se aflau şi două fete. Una dintre ele părea deja instalată într-unul dintre paturile de sus, ea având părul brunet, lung şi ondulat. Cealaltă încă despacheta, ea fiind mai mică de statură, cu un păr şaten ce-i venea până la mijlocul spatelui. Ambele şi-au înreptat privirile către noi.

-Bună! Ne salută cea şatenă, zâmbind.

-Hei. A salutat Annais, zâmbind larg.

-Colege noi de cameră! Strigă aparent copilăros cea de sus, iar apoi apăru în faţa noastră într-o fracţiune de secundă.

Am rămas nemişcată, dar fata zâmbi. Nu părea să vrea să ne omoare, deci aveam să ne înţelegem bine.

-Numele meu e Rebeka. Se prezentă ea într-un final.

-Eu sunt Annais, iar ea e Melanie. Spuse roşcata, zâmbind.

-Încântate. Eu sunt Christine. Chris pe scurt. Spuse cealaltă fată, scoţând unele cărţi vechi de astrofizică pe pat. Sigură că acelea nu făceau parte din programa şcolară, am dat cu presupusul că erau o pasiune de-a ei.

-Hai, alegeţi-vă patul şi toate cele, doar nu o să staţi la uşă până mâine! Făcu Rebeka, urcându-se la loc în patul ei.

Astfel, eu am luat celălalt pat de sus, iar Annais l-a luat pe cel de sub patul lui Rebeka.

-Şi...mergem mai târziu pe la Toby? A întrebat Chris din senin, zâmbind uşor.

-Cine-i Toby? Am întrebat eu, aplecându-mă la fată peste marginea patului meu.

-Iubiţelul ei! Răspunse Rebeka din patul ei, cu o voce copilăroasă.

-Ba nu! Ripostă Chris. Suntem doar prieteni.

Am chicotit, la fel ca şi Annais. După reacţia lui Chris, probabil îi plăcea de el.

Recunosc, a trecut ceva timp până la lăsarea serii. Aici totul se mişca mai lent, şi totuşi atmosfera era mai plăcută.

În jurul orei 7 seara Chris îşi lăsă baltă cărţile, pornind tăcută către uşă. A atras atenţia noastră imediat. 

-Unde pleci? Am întrebat, scoţându-mi o cască din ureche, melodia My Happy Ending de la Avril Lavigne auzindu-se încă din cealaltă cască. 

-Să văd pe unde are cabana Toby. Veniţi şi voi? A întrebat ea, trecându-şi mâna prin păr. 

Făcând schimb de priviri cu fetele, am căzut de acord non-verbal să o facem. Adică, de ce nu?

Astfel, în scurt timp ieşeam din cabana de lemn cu numărul 13, plecând la răsărit de lună către cabana în care se afla amicul lui Chris, Toby. Cabanele erau aşezaezate pe rânduri, ca şi pe o străduţă lungă. 

Annais: 

Nu eram singurele care au decis să iasă la o plimbare de seară. Multe grupuri de studenţi se zăreau plimbându-se prin lumina gălbuie parcă dată de sute de licurici a felinarelor de printre cabane. 

Ne-am oprit în faţa celei cu numărul 23, dar Chris nu bătu la uşă. Părea poate puţin emoţionată. La văzul acesteia, Rebeka oftă, deschizând direct uşa, sărind peste bătut. Se auzeau ceva sunete ciudate, recunosc, din camera ce era dormitorul. Am făcut schimb de priviri cu Melanie, dar ne-am trezit trase într-acolo de către Rebeka. 

În cameră se aflau trei băieţi. Toţi fără tricou. Buzele mi s-au curbat într-un rânjet, mai ales când aceştia nici nu ne-au observat. Doi dintre ei, unul cu ochi albaştrii pătrunzători iar celălalt cu un rânjet malefic păreau să facă lupte greco-romane, căzând pe unul dintre paturi. Al treilea le aruncă celorlalţi doi cu o pernă în cap, luându-i pe amândoi din plin. Sincer, am fost destul de uimită să văd că al trilea era Jake. 

Rebeka avea un rânjet ciudat pe buze, de parcă avea să le sară în cap celor trei. Chris era roşie în obraji, şi totuşi nu puteai spune că nu îi plăcea. 

Desigur, reacţia Melaniei a fost poate cea mai amuzantă. Aceasta avea toată faţa roşie, mai apoi lăsându-se cu faţa în umărul meu, strângndu-mă de bluză.

-Ăia doi îşi dau viol iar el e fără tricou! Făcu ea, vocea-i fiind piţigăiată. 

Doar acum ne-au observat cei trei, ochii tuturor defapt strălucind într-un galben-auriu. Reacţia celei mai bune prietene m-a amuzat sincer, pufnind în râs. Şi Rebeka începu să râdă, acum doar Chris şi Melanie părând chiar mai ruşinate. 

-Nu ştiţi să bateţi la uşă? Întrebă cel ce rânjea încă. 

-Vina mea. Făcu aparent relaxată Rebeka, zâmbind. 

-Hei Chris. Şi Reb. Salută cel cu ochi albaştrii, probabil Toby, apoi uitându-se către mine şi Melanie. 

-Eu sunt Annais. Şi aia din spate care e extrem de roşie este Melanie. Am prezentat eu, chicotind din nou. 

Melanie îşi ridică privirea peste umărul meu, ca şi un căţeluş speriat. 

-Bună. Spuse ea, apoi ridicându-se complect, încă roşie totuşi. 

-Salut că bună nu eşti. Spuse cel ce rânjea. 

Melanie sări din spatele meu direct pe băiat, ţintuindu-l de un pat. El nu părea nici speriat, ci doar amuzat. Jake oftă, luându-şi un tricou pe el, la fel cum făcu şi Toby. 

-Mai spune aia odată şi te las fără cap! A spus ea, ţinându-l pe tip lipit de pat. 

-Mai uşor măi, că muşc. Făcu băiatul, şi chiar dacă rânjea ochii săi străluceau ca şi ai unui vârcolac. 

Melanie nu răspunse, însă ochii ei străluciră de asemenea. Se dădu jos de pe băiat, aranjându-şi bluza apoi. Era amuzant cum la 18 ani încă avea reacţii de copil de 10 ani. 

-Şi ăsta e Liam. Prezentă Jake, uitându-se înspre noi.

Şi aşa, chiar din prima zi de facultate am ajuns să îmi fac prieteni noi, pe lânga Mel şi Jake acum fiind şi Chris, Rebeka, Toby şi Liam.

Gata, am publicat cartea a II-a :)  Dar capitolul 1 încă nu e gata :3 Cum vi se par primele părţi de capitol?