Colţi II

Capitolul 5- Festivalul de primăvară

-Haide odată, Mel! Făcu Tay către vrăjitoarea care de cincisprezece minute căuta ceva în ce să se îmbrace.
După încă două minute, chiar când să aleagă în sfârșit o eșarfă, Chris o apucă de mână, trăgând-o înspre ieșire. Fata era evident plictisită, ca și noi toate, de așteptare. Dar, dacă noi eram plictisite, cine știe cât de plictisiți puteau fii băieții care ne așteptau, împreună cu Rebeka care s-a decis să iese cu vreo zece minute în urmă.

Când în sfârșit am ajuns afară, am zâmbit la văzul iubitului meu, sărutându-l ușor pe buze. Acesta nu și-a putut abține un zâmbet, așa cum băieții în rest nu și-au putut opri comentariile glumețe legate de întârzierea noastră.

-Ce v-a luat atât? Doamne, credeam că o să ajung să îmbătrânesc până veniți voi. Spuse William, cu tipicul lui rânjet provocator pe care unele fete, printre care și Mel, îl găseau intrigant, dar pe mine personal mă făcea să vreau să îi dau una. Desigur, vrăjitoarea scoase limba la vampir.

-Nu-i vina mea că până își găsește Melanie cu ce să se îmbrace vine și vacanța de Crăciun. Răspunse Kim, glumind, cu un zâmbet pe buze.

-Mergem odată? Întrebă Brook, dar nu păru supărat, ci mai mult nerăbdător să ajungă. Se termină festivalul până terminăm noi aici de glumit.

Am fost cu toții de acord, plecând pe străzile care, la ora aceasta erau deja slab luminate de felinarele de pe marginea drumului, în timp ce cerul avea o nuanță de mov deschis, înspre albastru. Era o priveliște frumoasă, completată de căldura constantă ce-mi învelea mâna, căldura dată de mâna lui Alexander ținând-o pe a mea.

Ajunși la festival, am fost întâmpinați de o mare de felinare agățate de niște sfori subțiri de-a lungul unor poteci amenajate din pădure unde se ținea pentru prima oară în Moonville un festival adevărat de primăvară. La fiecare pas se vedeau tarabe, la care se vindeau sau costumații, jucării pentru cei mai micuți sau în majoritatea cazurilor tot felul de mâncăruri cum ar fi vată pe băț dau pop-corn. Ceva mai departe se zăreau tarabele de jocuri de noroc, iar cel mai în adâncime, într-o poieniță, am auzit că era un carusel, atracția principală.

-Merg să văd caruselul! Am auzit-o pe Kim, cu o voce copilăroasă, ca și vechea Kim pe care o cunoșteam.

Astfel, împărtășind fiecare locul în care vroia să se ducă, ne-am despărțit. Eram pe poteca înspre roata cea mare, împreună cu Alex, Melanie, William, Tay și Brook. Din câte am înțeles, Chris, Toby, Rebeka și Liam aveau să se ducă la partea de mâncare și apoi să se întâlnească cu noi la terminarea cursei de jumătate de oră pe roată iar Jake, Jacob, Kim, Jenna și Jefferick se duceau să joace câteva dintre jocurile acelea tipice parcurilor de distracție înainte să se întâlnească cu noi.

Astfel, am intrat într-una din cabinele uriașei roți, cabină ce nu avea geamuri. Îmi plăcea ideea aceasta, simțind briza de seară cum îmi bătea prin păr.

Melanie:

După câteva minute de așteptare, roata intră în funcțiune și ne ridica încet, încet înspre vârf. Nu aveam încă de gând să mă uit în jur, așa că priveam doar în față, către ceilalți. Lângă mine se alfa Ann, lângă ea Alex. Pe partea opusă erau Will, char în fața mea, Tay și Brook. Mă foisem puțin, încercând să găsesc un mod comod de a sta în următoarele 30 de minute. Personal, nu aveam nici un interes în tura cu roata, dar am venit la insistențele Annaisei.

Mintea mea era însă total altundeva. Mă gândeam la cele întâmplate de la ruperea blestemului. La multele întâmplări care păreau să aibă o legătură, dar apoi au ajuns doar un haos total. De ce intrase Elena în corpul meu? De ce au atacat și ne-au marcat anticii? Toate întâmplările ciudate care au avut loc în acea perioadă nu aveau sens, fiind doar toruri nemotivate ale anticilor vrăjitori, sau poate aveau un sens ascuns, pe care, din câte mă temeam eu, aveam să îl aflăm în scurt timp.

Mâna ei se așeză pe a mea, atrăgându-mi atenția. Ochii ei se uitau în adâncul alor mei, în timp ce în jurul umerilor ei se afla mâna lui Alexander.

-Ai păţit ceva? M-a întrebat roşcata cu o voce grijulie.

-Eu? Nu, îmi edoar somn. Am răspuns eu, urmând cuvintelecu un zâmbet.

Adevărul e că nu eram bine, dar dat fiind faptul că nu ştiam cum să explic ceea ce aveam am preferat să spun că sunt bine.

După scurta convesaţie, privirea mi se îndreptă înspre picioare din nou, până ce o mână pală se flutyră prin faţa ochilor mei. Am tresărit, dându-mă brusc în spate. Din faţă, William râse, la fel ca şi Tay, Brook, Ann şi Alex.

-Idiotule! Am spus eu, ridicându-mă înspre el.

Dar în acel moment, turul cu roata se opri brusc fiindcă am ajuns la înălţimea maximă. Oprirea m-a făcut să îmi pierd echilibrul, următorul lucru pe care mi-l amintssc fiind faptul că eram în cădere. Totuşi, nu am aterizat pe jos ci, culmea, pe William. Obrajii mei ardeau, eu vrând să mă ridic. Dar modul în care am căzut peste vampir, completat de balansurile constante ale cabinei m-au determinat să rămân pe loc. Defapt, să îmi schimb cât de cât poziția, astfel încât acum eram așezată pe poalele lui.

-Potrumbeilor! Spuseră la unison Taylor şi Brook, ambii pufnit în râs apoi, roşind.

-Încetează! Am făcut eu, mimând supărarea.

Aceasta a provocat doar râsete, înaine ca atenţia noastră să fie îndreptată către Ann şi Alex, care se sărutau. Am început să aplaudăm, într-un fel din glumă. În momentul în care cei doi s-au despărţit, luminile din parc, la fel ca luminile de pe roată, s-au aprins, fiind în diferite culori superbe în lumina slabă a nopţii.

Waaa. Penultimul capitol înainte de vacanță. Voi posta mult mai multe capitole, deoarece vreau să public și să termin și viitoarea carte a III-a de la Colți acum în vară. Anunț...din nou. Am început încă o carte, numită „Dark". Nu de alta, dar nu mă mai regăsesc în propriul personaj (Melanie), plus alte personaje au devenit total ficționale (William) și daa. Din inocenta ficţiune din cartea I am ajuns la ceva ce nu o mai pot lega decât prin câteva personaje de realitate. Cartea Dark va fi mult mai serioasă, bazată în special pe dragoste, cu descrieri (chiar și a unor scene mai intime) mult mai detaliate. Sper să vă placă. Totuşi, încă mai sunt multe capitole până la final. (ALT ANUNȚ, UN FEL DE UPDATE. AM ȘTERS CARTEA DARK DEOARECE NU PREA PRINDEA LA PUBLIC)

Melodia, în caz că nu se vede, e Hero din Starstruck. Deci pentru cel care a fost la baza personajului William (cartea I), fiindcă melodia asta îmi aminteşte de multe, şi a însemnat, mai ales pe decursul verii trecute, mult pentru mine: *emoticon inexistent cu degetul din mijloc*