Rotten Heart

Epilog

După 1 an

Îmi vine greu a crede că, în sfârșit, lucrurile merg așa cum mi-am dorit mereu. Isay e mai fericit ca niciodată, are o mulțime de prieteni și se bucură de fiecare clipă petrecută cu tatăl lui, așa cum și eu mă bucur de fiecare clipă petrecută lângă al meu.

Chiar în acest moment sunt în dormitor și aștept să vină doctorii pentru a mă ajuta să nasc. Am emoții dar acum am parte și de mai mult sprijin. Makar e lângă mine, încă de acum mă ține de mână, e mai panicat ca mine. Își dorește ca fetița noastră să vină pe lume sănătoasă. E ironic că Anastasia e punctul de a se naște fix în ziua în care Adriel a decis să își pună capăt zilelor. M-a durut, nu pot să neg, până la urmă mi-a fost tată 17 ani dar din păcate nu a putut accepta că adolescenții comit greșeli.

— Respiră, iubito ! Va fi bine ! – zice Makar pentru a nu știu câta oară. Dacă o mai ține așa o să-i dau un dos de palmă peste față.

— Makar, te iubesc, dar ține-ți gura ! – urlu îndurerată.

— Am înțeles! Nu mai spun nimic de genul ! Mă duc să zoresc doctorii !– reacționează temător și începe să butoneze telefonul în căutarea doctorilor.

Nici nu apucă Makar să sune pe cineva că doctorii își fac apariția. Imediat încep să scoată din genți tot felul de instrumente menite să mă ajute. Unele îmi sunt cunoscute iar altele îmi par desprinse din filmele S.F.

Doctorul vine lângă pat și îmi dă o pastilă pentru a calma durerea. Și de aici începe suferința. Nicio pastilă nu va ajuta vreodată.

Aproximativ 9 ore am de când mă lupt să nasc. E o tortură să treci prin asta. Ar trebui ca bărbații să nască, oricum ei se cred puternici. Cred că ar începe să plângă după primele cinci minute de la contracții, să nu mai zic că s-ar plânge la fiecare 5 secunde.

Și când mă aștept mai puțin aud glasul copilului. Am reușit. Simt cum ochii încep să Îmi lacrimeze de fericire.

— E o fetiță sănătoasă!– strigă doctorul.

Imediat cum aude asta Makar, aproape că sare pe doctor de fericire. Vrea să ia copilul în brațe. Cu zâmbetul pe buze, cadrul medical o așează pe Anastasia în brațele tatălui ei. Ochii lui Makar sclipesc de încântare. Îi sărută fruntea și apoi o aduce pe cea mică lângă mine în pat ca să pot face același lucru.

E atât de fragilă. Mi-e teamă să nu o rănesc.

— Mulțumesc, Katy ! Mă faci fericit în fiecare clipă! Te iubesc! Vă iubesc! – mărturisește și ne sărută pe amândouă pe frunte.

— Și eu te iubesc Makar ! În sfârșit simt că trăiesc, sunt împlinită datorită ție și datorită copiilor noștri !

Tabloul ăsta înduioșător e completat de Isay care intră în cameră cu un zâmbet uriaș, abia aștepta să își cunoască surioara.

— E atât de mică......și atât de drăguță.....

— Seamănă cu tine, puiule ! Și tu erai la fel de mic și de frumos !

— Ea e mai frumoasă,  seamănă cu tine mami ! Promit să am mereu grijă de ea !

Vorbele lui mă fac să plâng. Sunt mândră că am un așa copil nobil. L-am crescut cum trebuie.

— Mă vei ajuta să țin băieții departe de ea, fiule ! Presimt multă muncă!

— S-a făcut!

— Băieți.....

Și începem să râdem copios. Mă bucur că am o familie așa specială și iubitoare.

Urmează un alt capitol din viața noastră. Și nu mi-e teamă să afirm că vom fi bine. Împreună mereu.

SFÂRȘIT