Rotten Heart

28|Cadoul - Makar

Pare ireal, dar astăzi împlinesc 28 de ani. E pentru prima dată când mă emoționează ziua mea și asta pentru că îi am lângă mine pe Isay și Katya care în curând va fi și emoțional prezentă, nu doar fizic.

Planul meu a funcționat pe jumătate, Katya a menționat printr-un mesaj trimis lui Aleksei că va fi prezentă la ziua mea, doar de dragul lui Isay și nu se va implica deloc. Știu că voi reuși să schimb lucrurile, am nevoie doar de o șansă pe care ea nu vrea să mi-o acorde. Dar se vor găsi oportunități.

— Tatiiiiii ! – se aude un strigăt din depărtare pe care l-aș recunoaște dintr-o mie, e al copilului  meu care aleargă spre mine, iar în spatele lui o văd pe Katya cu o pungă de cadou în mână. E superbă. Poartă o rochie scurtă albă și are părul desprins. Aș putea să o privesc așa la nesfârșit.

Nici nu apuc să clipesc că Isay îmi sare în brațe și mă îmbrățișează. N-am crezut că pot înțelege acest sentiment vreodată, am avut mereu impresia că e supraestimat, asta până  să știu că sunt tată și până să trăiesc niște momente alături de copilul meu care,  deși au fost puține, au fost perfecte.

— La mulți ani, tati ! – îmi urează Isay și apoi îmi dă un pupic pe obraz.

— Mulțumesc ! – răspund eu în timp ce-i ciufulesc părul în glumă.

— Nuuu, îmi strici părul ! Mami, mi-a spus că vor veni fete și vreau să arăt bine ! Unchiul Ivan mi-a spus că va veni și Arisha ! E atât de frumoasă, o să o întreb dacă vrea să fie iubita mea !

Spusele lui îmi stârnesc râsul. E adorabil. Inocența lui e atât de frumoasă.

— Dar de ce râzi ? Nu-ți place de Arisha ca noră ? – mă întreabă trist.

— Puștiule, Arisha e fata pe care unchiul tău o iubește de mult timp !

— Atunci nu mă bag, eu sunt un bărbat adevărat și nu fur iubitele celorlalți !

— Așa se vorbește, fiule ! Sunt mândru!

La vorbele mele, pe chipul lui Isay se formează un zâmbet uriaș și își întoarce capul spre Katya:

— Mami, dă-i cadoul! – îi spune Isay scoțând-o din gândurile ei.

— Sigur ! Poftim cadoul tău ! La mulți ani! – reacționează Katya și îmi întinde punga de cadou.

— Mulțumesc ! – spun și iau cadoul. Nu îl deschid încă, vreau să aștept să se termine această petrecere pe care, sincer să fiu, nu o doream.

— Mami, tu nu-l pupi pe tati de ziua lui ?

Ești genial, fiule ! Ești un ajutor de nădejde. O să îți cumpăr mingea aia cu autograful lui Ronaldo chiar mâine !

— Sunt puțin răcită, nu vreau să-i transmit virusul ! – adaugă ea, MINȚIND.

— Păi deja cred că i l-am transmis eu, deci nu va fi o problemă, nu ?

Să te văd acum Katya cum scapi. Îmi ascund cu greu zâmbetul diabolic.

— Ai dreptate ! Nu mi-am dat seama !

Se apropie de mine cu pași temători și mă sărută pe obraz. Isay, sper că ai ceva de zis.

— Ai trișat ! – strigă Isay – Mama unui coleg l-a felicitat pe tatăl lui cu un altfel de sărut, pe buze.

Doamne, deci nu pot să cred ce copil șmecher pot sa am. Îl ador.

O văd că o incomodează situația, nu vrea să mă sărute, dar eu da. Mă abțin cu greu să nu o apuc de mână și să o trag spre mine și să o sărut până rămâne fără aer, dar trebuie să fiu calculat, trebuie să am răbdare să facă ea asta de data asta.

Cu pași minusculi, înaintează în fața mea și apoi într-o fracțiune de secundă își lipește buzele de ale mele. Nici nu apuc să conștientizez evenimentul că deja se terminase, iar, de data asta, nu mai era o șansă de a se repeta pentru că Katya fugise din cameră.

Isay mă privea confuz, dar, spre bucuria mea, nu a întrebat nimic.

Toată petrecerea m-a evitat. Nu știu pe unde s-a ascuns dar se pricepe. Gândul meu era doar la acel sărut și la niște metode de a găsi cum să fac să se repete evenimentul respectiv și să devină astfel o obișnuință.

Partea bună în legătură cu această petrecere e că mama l-a cunoscut pe Isay care, momentan, nu-i spune "bunică", dar asta nu va mai dura mult timp. Am un copil care prinde drag imediat de oameni,  eu sunt exemplul cel mai bun.