38|Ajutor -Katya

1.3K 70 110
                                    

Cine s-ar fi gândit că o să ajung să am eu grijă de un mafiot ? N I M E N I. Nici măcar o clipă nu m-am gândit că voi face una ca asta.  Atunci când Sasha a venit cu ideea de mă pregăti pentru o eventuală problemă, trebuie să recunosc că am considerat-o ca fiind pierdere de timp. Acum, singurul lucru pe care îl pot face, e să-i mulțumesc că a insistat cu asta, îmi salvez pielea.

Cu pași mărunți mă îndrept spre grădina unde i-am ademenit pe cei doi. Observ că încă mă caută. Au ceva în mână, dar ce ? Ceva se întâmplă. Sunt sigură că și-au dat seama că nu sunt acolo.

În clipa în care vreau să mă îndepărtez de acolo, simt o mână pe umărul meu. Inima începe să mi-o ia la goană de frică. Îmi întorc privirea și când văd cine e încep să plâng. E Sasha. E viu.

Nu pot să cred că-l am în fața mea. Că se ține pe picioare. Că îi văd ochii după atâta amar de vreme. Simt cum o parte din mine s-a întors. Mi-era atât de dor de el.

— Tata...– șoptesc plângând ca apoi să-l iau în brațe.

— Shhh......Hai să le venim de hac, nu au idee că sunt aici! Nu mai ești singură, copilă!  – îmi spune, reușind să-mi dea acea liniște de care aveam nevoie și mai ales, îmi dădea speranța că o vom scoate la capăt.

Și după această discuție totul devine negru. Simt cum picioarele nu mai au forță pentru a mă ține dreaptă iar ochii abia dacă îi mai pot ține deschiși. Ultimul lucru pe care-l aud e "acum începe lupta".

Trezește-te, trezește-te! - aud și iar aud asta. Nu-mi pot da seama cine e. Încerc deschid ochii dar nu reușesc, pleoapele sunt mult prea grele, de parcă n-aș mai fi dormit în viața asta.

Și deodată simt cum trupul îmi îngheață. Frigul mereu îmi aduce amintiri urâte iar data asta nu e excepția. Sunt legată de mâini  într-un bazin plin cu apă, iar în fața mea îi am pe cei ce mi-au nenorocit viața: Igor și Adriel, tatăl meu natural. Dar cum e posibil așa ceva ? Unde e Sasha ?

— Se pare că Frumoasa din pădurea adormită s-a trezit! – constată ironic Igor în timp ce trage dintr-o țigară așezat pe un scaun. Lângă el e Adriel iar privirea lui plină de ură mă sperie. E de parcă sufletul i-a fost smuls de diavol, nu mai simte nimic.

— Dă-mi drumul! – strig furioasă în timp ce mă zbat să mă eliberez din strânsoare. Cu fiecare mișcare ce o făceam, frânghia îmi provoaca o rană. – Unde e tata ? Ce ați făcut cu el ? Unde e Sasha, mitocanilor?

La întrebarea adresată, singurul "răspuns" pe care-l obțin e doar o privire confuză, de parcă sunt surprinși.

— Ok, înțeleg că gazul ce l-am împrăștiat prin grădină te-a afectat, dar nu m-aș fi gândit că atât de tare ! Uite ceva la care nu m-am așteptat, o să notez și acest efect secundar: halucinații !

Ceea ce aud mă întristează, îmi doresc din tot sufletul ca tata să-și revină. E cel mai bun om de pe planeta asta. Cel mai grijuliu tată și bunic. Îi simt lipsa atât de tare !

— Ești un nemernic! AVEAI TOT CE ȚI-AI FI PUTUT DORI ! De ce a trebuit să faci una ca asta ?

— Deci să înțeleg că nu știi povestea ! Nicio problemă! Să vedem dacă după ce o auzi, scumpul tău tată adoptiv va fi încă pe un piedestal.

— Nimic din ce ai de spus nu mă interesează! Îmi cunosc tatăl și știu ce bunătate zace în el, știu că nu ar face rău cu intenție cuiva vreodată ! Ești un prost dacă ai impresia că mă voi lasa păcălită de povestea ta !

— Se pare că prințesa are și gheare, asta te face și mai atrăgătoare ! Cât noroc poate avea Makar!

Așa este, fratele meu are un noroc ! Păcat că nu pot spune același lucru și despre tine !

Se aude vocea lui Ivan și apoi văd cum un glonț se înfige drept în pieptul lui Igor care se prăbușește la pământ și scapă pistolul. Îl văd pe Adriel panicat. Nu știe în ce direcție să o apuce.

— Domnule Adriel, dar ce onoare, vă rog, luați un loc! Fratele meu dorește să aibă o discuție extrem de sensibilă cu dumneavoastră! E pe drum, în câteva minute va ajunge! Să știți că nu a fost prea inteligent să o aduceți de Katya fix aici, fix în casa bunicilor ei materni ! Stupid !

— Idiotule ! – strigă Adriel nervos dar fără să încerce să scape. Îi e frică. Moartea e cea mai mare temere a lui.

Dar ce urât vorbiți,  eu vă tratez cu respect și ce primesc în schimb ? Nesimțire !

— Ivan, nu vreau să-ți întrerup predica, total îndreptățită, dar scoate-mă de aici ! ÎNGHEȚ!

Imediat mă ajută, nici nu stă pe gânduri, dar  făcând asta, Adriel a găsit prilejul perfect pentru a scăpa.

— Mulț......

Nu apuc să termin că se aude o împușcătură afară.

Rotten HeartWhere stories live. Discover now