34|Rațiune - Makar

1.5K 73 30
                                    

A trecut o lună de când Aleksei e în comă. Doctorii par totuși încrezători, dar eu.....Îmi pierd speranța.

În fiecare zi, după ce termină orele, Isay vine să își viziteze unchiul preferat. Nu m-aș fi gândit că Aleksei va ajunge să obțină statutul ăsta. De fapt, cred că nici Aleksei însuși, nu și-ar fi făcut vreo speranță în acest  sens. Toată lumea îl alege pe Ivan, el e fratele bun dintre noi trei, iar Aleksei este oaia neagră, cel ce aduce mereu probleme, dar a apărut și excepția.

Chiar în acest moment, Isay intră împreună cu bunica lui în salon. Îi văd privirea plină de speranța că unchiul lui e deja treaz. În momentul în care vede că totul e la fel, șoptește "of". Mă doare sufletul că îl văd trist iar eu nu am cum să evit asta.

Se apropie de pat ușor. Îl privește trist și apoi își șterge lacrima. Mă ia în brațe și mă întreabă când se trezește, iar eu de fiecare dată îl mint că din clipă în clipă.

— Fiule, ai vreo veste ? – mă întreabă mama în timp ce își șterge lacrimile.

— Nimic, aștept să vină asistenta să îi schimbe perfuzia și să văd ce îmi spune, deși, probabil, va fi răspunsul obișnuit: "Nu vă pot spune nimic fără acordul domnului doctor ".

— De data asta o să o aștept, oricum Isay nu vrea să se despartă de Aleksei.

— Cum vrei tu mamă, dar nu vine niciodată la o anumită oră.

— Nu contează! Vreau să aud cu urechile mele tot, iar tu știi de ce !

— Mama, dar nu e ne....

Uchiuleeeeeee

Iar în acel moment negura în care ne aflam s-a evaporat. Îmi întorc privirea și îi văd îmbrățișați.

— Tati, s-a trezit, nu m-ai mințit de data asta !

— Am vrut să nu te aștepți ! Dar acum că ai văzut că unchiul tău e bine, du-te să mănânci cu buni !

— Fiule....Dar...

— Ascultă-mă, doar știi că Aleksei nu te-a iertat și simt că ceva nu e în regulă cu el !

— Ok....Haide, puiule, bunica o să-ți pregătească o supă absolut delicioasă!

— Bineeee, să mergem ! – cedează Isay și imediat ies amândoi din salon.

— Aleksei, ești ok ?– întreb cu teamă.

— Nu văd nimic Makar, nu-mi simt nici picioarele! Vreau doar să mor, mai bine dacă aș fi murit când m-a împușcat Igor. Viața mea e inutilă, eu sunt inutil.

— Aleksei, o să îți revii ! Vei vedea !

— NU VREAU SĂ TE MAI AUD SPUNÂNDU-MI CĂCATURILE ASTEA CARE MĂ ÎMPING SĂ AM SPERANȚĂ! AM FOST ÎMPUȘCAT ÎN CAP, NICI NU ȘTIU CUM DE MAI EXIST PE LUMEA ASTA IAR TU SPUI CĂ EXISTĂ ȘANSE SĂ FIU PE PICIOARELE  MELE DIN NOU !

— Ai nevoie să crezi, e momentul să crezi în ceva, renunță la rațiune pentru numele lui Dumnezeu ! Nu totul merge pe rațiune în viața asta și ar fi cazul să înțelegi !

— Ți se pare că dacă încep să cred că o să văd,  chiar se va întâmpla? Ce dracu, frate, ți-ai pierdut creierul ?

— Nu am spus asta, dar dacă te încăpățânezi  să crezi că nu o să revii vreodată, degeaba încerci orice tratament sau operație ! Totul ține de psihic!

— Să-ți amintesc că am primit un glonț în creier și nu știu câte zone au fost afectate? Știi ceva ? Pleacă, lasă-mă singur , am nevoie de puțin timp să mă gândesc la tot !

— O să mă întorc pentru că vreau să îmi povestești ce s-a întâmplat exact!

— Mâine !

Fac semn că da iar apoi ies din cameră. Imediat cum ușa de închide, aud urletul de durere al lui Aleksei. Coșmarul lui cel mai mare tocmai a devenit realitate: și-a pierdut vederea și mobilitatea picioarelor.

Rotten HeartWhere stories live. Discover now