9| Fotografia- Makar

2.1K 93 75
                                    

    Stau întins pe canapeaua din noul meu birou. Ma simt bine știind că, în momentul ăsta, Adriel Aslanov suferă pentru că i-am rănit prințesa. Mi-am petrecut aproape un an din viața pentru a-mi pregăti și juca cartea ca un maestru. Mi-a ieșit perfect. Acum tabloul dușmanilor mei e aproape complet. Singurul care mi-a scăpat printre degete mereu e Sasha Kozlov, dar o sa facă el o greșeală.

— Frate ! Nu o să-ți vina sa crezi ce am aflat astăzi ! – striga Ivan dând buzna în birou.

— Nu vreau să știu nimic până când nu înveți să bați la ușă, dobitocule ! De cate ori să-ți mai zic ?

— Iar te-ai trezit nervos ? Exista vreo zi in care sa nu fii morocănos ?

— Dar oare exista vreo zi in care sa nu-mi mai zici asta ?

— Nu !– răspunde pe un ton apăsat– Acum lasă-ma să-ți spun ce am aflat despre Aslanov !

Cand ii aud numele in mintea mea se produce un declic. Oare e din nou în cărți ? Nu poate fi posibil.

— Spune-mi că e ceva de bine pentru noi ! M-am săturat de el, l-am atacat pe toate părțile, până și prin fiică-sa !

— Stai ce ? Stiai ca are o fata ? Iar tu te-ai băgat pe sub pielea ei, așa-i ?

— Ce bine mă cunoști, frățioare ! Dar, lasă asta, zi-mi vestea !– ii cer nerăbdător.

— Se pare că și-a dat fiica afara din casa de aproape un an ! Iar acum că știu că ai fost implicat, are sens !

— A dat-o afara ?! Asta înseamnă că am țintit al dracului de bine !

— Așa se pare ! Apropo, ai o poza cu fata lui ? Sunt curios cu cine te-ai încurcat ca să-l pui cu botul pe labe pe Adriel !

— Am, stai puțin !

Deschid sertarul dulapului și îi dau fotografia. În momentul în care o vede pe fata ochii i se măresc de parcă a văzut o fantoma.

— Spune-mi, te rog, că nu o cheamă Katya ! – rostește speriat Ivan in timp ce privea fotografia șocat.

— Ba da, așa o cheamă !

În momentul în care aude răspunsul meu, mimica feței i se schimbă total. Pare îngrijorat și speriat. Își duce mâinile pe cap și începe să se plimbe nervos prin cameră.

— Ivan ! Ce s-a întâmplat ? O cunoști ?

— S-a întâmplat că ești un bou ! Ai mers prea departe ! Cum sa o lași gravidă doar pentru a te răzbuna ? Ești nebun !– îmi reproșează nervos.

— N-am lăsat-o gravidă ! Despre ce vorbești ?

— Ba ai lăsat-o ! Fata asta e prietena cu Anna care mi-a povestit cum iubitul ei a părăsit-o după ce s-a culcat cu ea !

— Nu are cum sa fie al meu ! O fi fost și cu altul !

— Nu prea cred ! Anna a zis că a fost primul ei iubit ! Sigur despre tine vorbea !

În momentul ala cerul se prăbușește peste mine. Eu am fost primul în viața ei. Am un copil despre care nici nu aveam habar.

— Nu-mi spune ? Acum se potrivesc piesele, nu ? – mă întreabă Ivan ironic.

— Trebuie sa o găsesc urgent !

— Hai la depozitul unde lucrează Anna! Ea acolo dormea după ce tatăl ei a dat-o afară !

— Sa mergem !

Coborâm scările cu viteza luminii iar când sa mergem ieșim din clădire, apare si Aleksei, cel mai mic frate Volkov.

— Unde mergeți așa grăbiți ? – întreabă Aleksei ridicându-si o sprânceană sceptic.

— Rezultă că Makar a dat-o in bara pentru prima dată, iar acum trebuie sa reparam prostia !– răspunde Ivan.

— Nici nu vreau sa știu cum o rezolvați, doar faceți-o mai repede ! Ce-i cu atâta incompetență ? Aveam pretenții de la tine frate !

— Gura, Aleksei ! Nu am starea să-ți suport reproșurile !

— Nu ar fi nevoie sa ți le fac dacă nu ai mai da-o în bara !

În momentul ăla de nervi, am fost pe punctul să-l lovesc, dar am fost oprit de Ivan. Dintre noi toți Ivan este cel care este mai calm, dar când își pierde cumpătul nu mai poate fi oprit. Viitorul avocatul din el îi este aliat în multe situații, mai ales în viață dublă pe care o ducem. Aleksei este cel mai rece dintre noi, rar se întâmplă să-ți dai seama daca e furios sau bucuros. E un maestru în a-și ascunde emoțiile.

— Suficient voi doi ! Makar, sa mergem ! Iar tu, Aleksei– îl indică cu degetul arătător– ocupă-te de următoarea tranzacție !

Fără sa scoată o vorbă ne întoarce spatele și intră în clădire. Exact ce spuneam, emoție zero pe chip.

Drumul spre magazinul in care lucrează prietena lui Ivan mi s-a părut fara sfârșit. Nimic nu reușea să mă calmeze, nici măcar țigările. Gândul meu era la Katya și la copil. Mai ales la copil. Nu voiam să aibă o viață grea, așa cum am avut eu.

O mana pe umărul meu mă scoate din transă. Întorc capul și-mi vad fratele care mă privește înțelegător, așa cum și eu o făceam pentru el.

— Am ajuns ! Acum să văd daca Anna e la munca, n-am mai vorbit cu ea de câteva luni !

Încuviințez din cap și ies din mașină grăbit. Intru in magazin și o caut cu privirea pe Katya ca un nebun, dar fara vreun rezultat.
Reacția lui Ivan îmi confirmă că nici el nu a avut prea mult noroc cu Anna.

— Nu-mi răspunde ! E supărată pe mine, sunt sigur !

— Și acum ce facem ?– întreb in timp ce-mi trec o mana prin par de nervi.

— Mergem acasă în gură lupului ! Mergem acasă la Aslanov !

— Sa mergem !

{•••}

Nu credeam vreodată că o să ajung in fața casei lui Adriel Aslanov disperat, în căutarea ajutorului său. Dar aici sunt, cu speranța că are idee unde e fata lui.

Nici nu-l mai aștept pe Ivan sa termine de vorbit la telefon că dau buzna în casa omului care mi-a pus mereu bețe în roate. Când mă vede se panichează și încearcă să ia telefonul de pe masa pentru a suna la poliție. Înainte să puna el mana pe telefon, o fac eu.

— Unde e Katya ? – îl întreb direct.

— Ce-ți pasa ție ? Pleacă din casa mea, scursura a societății !

— Unde e Katya ?– repet nervos printre dinți.

— A murit...– șoptește plângând– S-a sinucis...din cauza nenorocitului care a lăsat-o gravidă.

Când aud cuvintele alea, respirația mi se taie iar inima mi se oprește pentru câteva clipe.

— Nu, ea nu poate să fie moartă ! Nu...

— Dispari de aici acum, Volkov ! – cere plângând ca un copil.

Se pare că Adriel Aslanov chiar are sentimente. Cine ar fi crezut?

— Nu până nu-mi spui numele celui care a lăsat-o însărcinată !

— Akim Zolotov ! El e nenorocitul care i-a distrus viața fiicei mele ! Acum ieși iar daca-l găsești vreodată pe bastard, omoară-l !

Fără să scot un sunet ies din casă. Ivan avea dreptate, era copilul meu. Și, după mult timp, pentru prima dată, îmi simt lacrimile cum îmi curg pe obraji. Pentru prima dată regret ceva.

Rotten HeartUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum