Rotten Heart

2| Punct ochit - Katya

    Ma plimb dintr-o parte în alta ca o nebuna. Sunt foarte neliniștită pentru că nu am idee daca Anya îl va convinge pe tata să mă lase la ea weekendul ăsta. Sper că a folosit un motiv pertinent.

    Când ușa biroului se deschide, inima mi se oprește brusc. Ii caut privirea mătușii dar se pare că mă evită. E clar. Nu l-a convins. Rezultă. Nu ma văd cu Akim. Soarta e atât de crudă.

— Scumpo, sa nu-ți uiți încărcătorul de la telefon ! – spune tata iar eu intru in șoc. Asta înseamnă că l-a convins. Știam eu că e cea mai tare. Daca nu ar trebui sa ma prefac că e ceva normal in joc, un încărcător, as strânge-o în brațe până m-ar ruga sa-i dau drumul.

— Nu-l uit ! Chiar acum ma duc să-l pun in geantă !– îl anunț încercând să nu-mi fac vizibil entuziasmul.

— Mereu ascultătoare și atenta ! O adevărată Aslanov ! – mă laudă tata bătând un apropo subtil la adresa mătușii.

Ignorându-i vorbele, o zbughesc pe scări pentru a-mi pregăti bagajul. Trebuie sa-mi iau rochia aia drăguță de la ultima petrecere organizată de tata, e superbă. Adaug in bagaj și trusa de machiaj și niște tocuri și apoi mă grăbesc să plec.

Din mașină, ii trimit lui Akim adresa mătușii care sta la marginea orașului. Imediat vede mesajul.

A: Reținut
     
K:Știu că e cam departe.....
Eu ți-am zis că pot veni singura.

A: Nici vorba.
Putea sa fie și în celălalt oraș ca tot veneam.
                                                              
K:Foarte drăguț din partea ta. Apreciez mult gestul.
😘😘

Nu pot sa cred că mă emoționez de la niste simple cuvinte. Deja plutesc pe un norișor pufos. Sunt ca un copil care primește pentru prima dată atenție. E cam rușinos, dar e.... frumos...

— Am ajuns, Katya ! – mă anunță mătușa.

— Aici locuiești ?!– o întreb șocată in timp ce nu-mi dezlipesc ochii de la casă– Dar e un palat !

— Of, Katy! Ești precum un copil mic, așa te bucuri ! Asta nu e chiar casa mea, e a viitorului meu soț !

Stai ce? Avea iubit ?

— Și eu de ce nu știam asta ? Credeam că ne spunem totul ! – ii reproșez tristă în timp ce ma jucam cu degetele.

— Nu ți-am spus pentru că e mai complicata situația ! Din cauza asta Adriel și eu ne-am distanțat asa de tare ! El nu e de acord cu Sasha! Da-mi puțin timp sa-ți explic, promit sa o fac !

— Bine ! Am încredere în tine, ești singura mea prietena !

— Mulțumesc, Katy ! Acum, hai sa te pregătești ! Băiatul trebuie sa rămână cu gura căscată !

— Sa mergem !

{•••}

— Nu te mai mișca, copilă ! Nu pot să-ți îndrept parul !

— Am primit un mesaj ! Daca e de la el? Daca anulează întâlnirea ?

— Nu se va întâmpla asta ! Instinctul meu nu ma înșală niciodată !

— Sper sa nu dea gres fix astăzi ! – mă rog pe un ton șoptit.

— Katya, o sa fie bine! Băiatul va apărea, o sa vezi !

Încuviințez din cap la spusele ei. Mi-e teamă și am o grămadă de emoții pe care nu știu cum să le gestionez. Pe de-o parte ma simt vinovată că am mințit iar pe de-o parte mă simt în sfârșit liberă.