40|Șase oameni - Katya

1.3K 64 47
                                    

Privesc oamenii așezați pe canapea și am impresia că am din nou halucinații. Nu poate fi adevărat, mintea iar îmi joacă feste.

— Makar, zi-mi că vezi pe canapea șase persoane și că nu sunt nebună!

— Da, sunt șase oameni ce ne așteptau, iar ca să vezi că nu te mint o să le spun numele: Ivan, Aleksei, Isay, mama, Anya și Sasha

În momentul în care Makar îmi confirmă că nu sunt nebună, o iau la fugă spre canapea și-mi îmbrățișez tatăl. În sfârșit e aici, lângă mine, iar eu nu visez asta.

— Te-ai trezit....nu pot să cred că ești aici...n-ai idee cât de tare ți-am simțit lipsa...tată...– îi mărturisesc plângând.

Reacția lui a fost să-mi șteargă lacrimile, să mă privească drept în ochi și să îmi ofere acel zâmbet cald, specific unui părinte adevărat.

— Și eu ți-am simțit lipsa, dovlecel ! Mi-era dor să facem pizza împreună în fiecare duminică și să-l ducem pe Isay să mănânce înghețată cu aromă de bubble gum ! Abia aștept să recuperăm timpul pierdut !

Iar ca o concluzie la ceea ce a spus mi-a oferit încă o îmbrățișare. Se simte bine să știi că cel ce te-a protejat o viață e din nou lângă tine.

— Ai văzut cine ți-a făcut asta? – îl întreb amintindu-mi de acel nemernic aflat sub pământ.

— Normal ! Problema a fost că nu am avut timp să reacționez, plus că eram și singur ! Aveam o vagă bănuială că plănuiește ceva, dar am fost neatent, nu-l credeam capabil să reușească ceva !

— Mă bucur că ești bine ! Igor e mort măcar, dar s-au întâmplat atâtea lucruri de când ai intrat în comă....

— Am fost pus la zi cu știrile– spune râzând și apoi îmi ciufulește părul – dar tot voi avea de discutat cu mister Makar– anunță serios, trecând de la o stare la alta brusc.

— Oricând vreți !

Îl văd pe tata zâmbind îndepărtându-se de mine și până să realizeze cineva ce se întâmplă, Makar se trezește cu un pumn în față ce-l face să se prăbușească pe podea.

Ochii tuturor se măresc. Nimeni nu se aștepta la asta. Partea bună e că Isay ieșise deja cu Aleksei în grădină și nu a văzut scena.

— Asta e pentru că mi-ai rănit fetița când era doar o copilă ! – spune și îi întinde mâna lui Makar pentru a-l ajuta să se ridice.

Și iar îl lovește. Și iar. De vreo 3 4 ori. Dându-i diferite motive:

— Asta pentru că ai părăsit-o ca un laș când ai început să ții la ea !

— Asta pentru că ai fost un bou și ai jucat murdar pentru a încerca să-ți repari greșeala!

— Și asta pentru că nu mi-ai cerut mâna fiicei mele înainte de a te căsători cu ea !

Toată lumea e uluită. Nimeni nu scoate un cuvânt, nici măcar Makar. Își șterge sângele de la gură și își pleacă capul.

— Se pare că ne vom înțelege foarte bine, Makar! – remarcă tata amuzat.

Rotten HeartOù les histoires vivent. Découvrez maintenant