🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 14🌸

A trecut o lună de când Adam a ieșit din spital și Melody a pierdut copilul. Mai sunt 3 zile și se termină semestrul. Atât de repede a trecut totul. Eu și Mell ne facem planuri pentru Crăciun. O văd încordată, de parcă ceva nu este la locul său. Îmi fac curajul să o întreb ce se întâmplă.

-Mell babe, ce se întâmplă cu tine? De câteva zile pari absentă. La ce te gândești? *îi spun uitându-mă în ochii ei căprui și dându-i părul mătăsos și drept după ureche. *

-Bella... Eu.. *spune, dar se oprește și începe să plângă. *

Ceva nu e bine. Mell nu-mi spune Bella numai atunci când e ceva foarte serios și important. Mă uit în ochii ei cum plânge și nu se poate opri. Mă așez lângă ea, o iau în brațe și îi șterg ochii de lacrimi.

-Scumpo! După Crăciun, eu și ai mei ne mutăm în Mexic la bunica. Se simte rău și ai mei au luat decizia să ne mutăm la ea. Te rog, nu te supăra! *spune prinzândumi încheieturile. *

-Iubit-o! Nu e decizia ta. Trebuie să te conformezi. O să ne mai vedem noi, nu-i așa? *îi spun cu lacrimi în ochi.*

-Desigur! După majorat te voi vizita mai des, iar după liceu voi reveni și vom merge la Universitate. Dar mai întâi să câștig bani de cheltuială. Voi deveni independentă. Promit! *spune uitându-se în ochii mei albaștri. *

-Draga mea! Atunci... Acest Crăciun trebuie să fie cel mai tare Crăciun ever.... Nu? *spun cu o urmă vizibilă de tristețe în urma veștii aflate. *

-De acord. Ne vom distra la maxim! *spune aparandu-i un zâmbet pe chip*

-Deci Thompson dă party de Crăciun. Mergem? *spun încrezătoare*

-Mai întrebi? *îmi zice cu o tonalitate a vocii de parcă aș fi luat-o la mișto *

-Ai mai aflat ceva în legătură cu Adam? *mă întreabă cu teamă în glas*

-Nu. Doar că a ieșit la vreo 3 zile din spital și că duce viața pe care o avea.
De mine nu își aduce aminte. *spun mâhnită, uitându-mă la podea*

-Știi? Ceva nu e okay aici. Adică, da, a avut un diagnostic grav, dar perioada uitată e prea scurtă. Am ceva în minte
*spune gânditoare, frecându-și ceafa *

-Nu știu Mell. El o are pe Johanna. Nu știu ce treabă ar avea cu mine. *spun descurajată și cât pe ce să plâng*

-Petrecerea e în 4 zile. Hai să vedem cum ne vom prezenta. *spune ea ca să mă trezească la realitate*

-Tu Mell? Nu știi nimic de Andrew? *o întreb la rândul meu *

-Nu. Doar că e plecat din țară. *spune cu ochii în lacrimi*

După discuția noastră am mers să ne uităm prin garderoba mea și să văd cu ce mă voi îmbracă de Crăciun.

Am găsit o rochie neagră din satin, scurtă, ce mă avantajează, o pereche de tocuri negre cu curelușe și părul bucle cred. Melody va avea o rochie neagră din catifea și la fel tocuri negre cu curea.

***

Este ziua petrecerii. Toți se adună la Thompson. Este localul unui tip din promoția de absolvenți de anul acesta. De cum a împlinit 18 ani părinții i-au dat bani să-și înceapă o afacere, care după cum se vede e destul de populară prin oraș. Eu și Mell am pornit spre petrecere la ora 20:00. La 21:00 începe totul. Am ajuns cu 10 minute mai devreme, dar deja mai bine de jumătate de liceu era acolo. Intrăm cu Mell pe ușa localului, brusc ochii fiind pe noi. Mergem până în mijlocul localului. De parcă lumea a văzut o fantomă. Așa ne simțeam eu și Mell. Toți se uitau la noi. La un moment dat pe ușă își fac apariția nimeni alții decât Adam și... Black! S-a întors? Mell se uită la mine cu ochii mășcați. În urma lor apar Johanna și.. Selena. Hai că surpriza asta e la final. Adam o ia pe Johanna de mână și merg de parcă erau modele pe covorul roșu. Andrew o ia pe Selena de talie și o sărută. Poftim? Adică Selena, de care el practic încerca să se ascundă, acum este cu ea? O privesc pe Melody care are pumnii încleștati. O doare, observ.
Black își întoarce privirea spre ea. O privește cu ură, dar tot se apropie. Urmează un scandal de proporții gigantice.

-Măi să fie. Oare e Melody Watson. Ce mai faci? *îi spune Andrew cu voce batjocoritoare*

-Mai bine, Black. Mersi că îți faci griji, dar nu e nevoie. *îi răspunde și Mell cu aceeași monedă *

Okay, conversația e ciudată, ceva sigur se va întâmpla și nu-mi va plăcea deloc.

-Te-ai recuperat repede după despărțire, Black. *îi aruncă Melody, de parcă i-ar fi aruncat un balon cu apă în fața și s-a spart*

-Știi cum. După ce nu merită, nu suferi. *spune, iar pe fața lui Mell observ că o doare și mai tare*

-Oh. Am uitat că curvarii nu suferă. Asta e specific lor. *îi aruncă Mell ca o bombă. Cred că nu se astepta*

-Crezi că ești mai prejos? *îi spune el*

-Vrei să discutăm asta aici și acum? *îi spune Mell de parcă l-ar amenința*

-Nu vreau să discut cu o...*începe el să spună, dar deja decid să îmi ajut prietena*

Cred că e timpul să acționez până lui Mell nu îi sar toți neuronii din cap.

-Bine Black, ajunge. E deja limita. *mă bag între ei, fiindcă îi despărțea o distanță de câțiva centimetri *

-Tu te bagi, Turner? *spune o voce pițigăiată pe care pot să jur că este a Johannei*

-Davis, nu te privește. *îi spune Mell *

-Daddy. Nu mai vorbi și tu cu toate curvele. *se aude vocea iritantă a Selenei*

Oh stai așa. Ce tocmai naiba s-a întâmplat. O văd pe Mell nervoasă și cât pe ce să sară la bătaie. Încerc s-o liniștesc, dar ultimele cuvinte au scos-o pe Melody la capătul răbdării. Și pe mine*

-Noroc că acel copil nu s-a născut. De altfel, era copilul unei cățele. *accentuând aceste cuvinte, Mell își pierde cumpătul și erupe ca un vulcan*

-Pardon! *se aude o voce din spate*

Asta i-a fost lovitură finală lui Mell,care i-a sărit în cap Selenei, prinzând-ui părul și chiar smulgându-i câteva fire de păr, în timp ce Selena încerca să o ajungă pe Mell de păr, dar nu a putut. Să nu uit că Mell a făcut 5 ani cursuri de auto-apărare și box. O poate omorâ pe Selena cu mâinile goale. După o răfuială de câteva minute, la urmă am fost lovită și eu ca victimă colaterală în încercarea de a o calma pe Mell, se aude un strigăt, era a lui Thompson.

-Bă da opriți-vă! Nu e că nu îmi place. Dar nu e nici locul, nici momentul. Le rezolvați afară. *spune parcă amuzat. Ultima bătaie care a avut loc aici nu a fost deloc favorabilă pentru el. Poate de asta*

Din spate se auzeau câteva voci. Erau băieții care pariau că Selena va câștiga, însă nu se așteptau ca Mell aproape să o desfigureze. Mie mi s-a spart puțin arcada. Mell își ridică ochii și când vede intră in panică.

-Bell, îmi pare rău! Hai să te tratez. *mă ia de mână mergând spre Thompson*

-Mă ocup eu! *se aude o voce atât de cunoscută mie și mă bucur. Era Adam. El s-a oferit. *

Mă ia de mână și mă duce în spatele barului. Este atât de familializat cu bătăile, încât știe unde se află ori și ce lucru în acest bar. Ia trusa cu medicamente și mă duce la baia personalului. Mă uit la el cu ochi măriți. Oare.. Își aduce aminte de mine?