🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 12🌸

Au trecut deja mai bine de 7 ore de când stau în fața nenorocitei acesteia de uși a blocului operator. Aștept un răspuns cu sufletul la gură. Sper că totul este bine și Adam nu a pățit nimic, astfel nu mi-o iert.

În timp ce îmi puneam aceste gânduri stupide, observ ușa blocului, Adam bandajat în zona toracică, intubat, săracul.

Mă apropii de medicul care la preluat pe Adam din urgență.

- Domnule! Cum este starea lui? Cât este de grav?*întreb cu lacrimi în ochi*

-Din păcate a intrat în comă, a ajuns foarte aproape de inima acel glonț, dat fiind că are și grupa sangvină rară, este dificil să-l alimentam cu sângele necesar. Așteptăm doar un miracol. Eu vă las, mai am pacienți!*spune și pleacă *

-Vă mulțumesc! *îi spun cu voce slabă, plină de spaimă și durere*

Am început sa plâng. Cum naiba, dintre toți, Adam. Este în comă,  dacă nu se va mai trezi niciodată. Ce mă fac eu fără el?Ce mă fac fără băiatul care îmi dă lumea peste cap chiar dacă este cel mai mare nesuferit din lume?

Mă apropii de postul de registratură unde se aflau mai multe asistente.

-Îmi cer scuze, puteți să-mi spuneți când se permit vizitele la pacientul Adam Cross? *apropiindu-mă*

-Peste o oră va fi perfect. *zice o asistentă drăguță *

Mă îndepărtez de registratură cu lacrimi în ochi. La scurt timp, observ o doamnă care la fel s-a apropiat de registratură pentru a intreba de Adam, iar asistentele i-au arătat semn spre mine. Mama lui se apropie de mine cu disperare și mă întreabă unde este medicul responsabil de Adam. Le-am spus că este în operație.

-Oh vai! Puiul meu! De ce faci același lucru ca și Christian. De ce vă riscați mereu pentru ceva ce nu vă privește viața? *spune ea țipând în gura mare*

-Doamnă, calmați-vă! *mă apropii ușor de ea*

-Tu cine ești? Iubita lui Adam!? Doamne în sfârșit și-a găsit o fată demna de el. *îmi sare și mă îmbrățișează cu lacrimi amare pe fața ei care arată ca a unei tinere de 18 ani*

-Doamnă! Nu vă pripiți! *îi spun rusinată*

-Cum te numești dragă? *mă întreabă*

-Sunt Bella. Bella Turner. *îi spun incet*

-Îmi pare bine Bella! Chiar dacă nu sunt cele mai roz ipostaze. Ce au spus medicii? *mă întreabă speriată *

-Uh! Cum să explic. Glonțul cu care a fost împușcat Adam, i-a trecut pe lângă inimă. Dar, este în comă. *spun, vorba tăind-mă pe mine în interior, darămin-te pe ea, e mama lui*

Atunci mamei lui îi veni să se dea cu capul de pereți. A început să plângă în hohote, tatăl lui își trecea mâna prin păr, iar eu mă gândeam doar ca Adam să își revină.

A trecut 4 săptămâni. Nici o veste din partea lui Adam. Eu veneam în fiecare zi și îi eram alături. A venit și sora lui, prieteni, părinții, toți speram să se trezească cât mai curând.

M-am așezat lângă patul lui și i-am luat mâna în mână mea și am început să-i vorbesc.

-Adam! Știu că mă auzi! Vreau să-ți spun.. Mulțumesc! Dacă nu ai fi fost tu, poate eram în locul tău sau... Eram deja moartă. Te rog! Trezește-te! Cu cine mă voi mai certa eu? *spun curgând șiroaie de lacrimi pe fața mea*

Simt că ceva  se mișcă în mână mea. Era.. Mâna lui, și-a mișcat degetele, mă uit la fața lui, avea lacrimi în ochi. Aparatele la care era conectat au început să bipeie, m-am ridicat de pe scaun mergând la asistentă. Un grup de medici și asistente au intrat în camera lui și au început să îl controleze!

-S-a trezit! Anunțați tutorii. *spune medicul unei asistente*

După plecarea lor, m-am așezat lângă el, îl priveam fericită.

-Mulțumesc că te-ai trezit! *zic in șoaptă, uitându-mă la el*

-Cine ești tu? *mi-o izbește drept în fața, eu rămânând pierdută*

Am rămas șocată, nu-mi venea să cred.. Și-a pierdut memoria, m-a uitat, nu mă recunoaște?

La scurt timp a ajuns și familia lui. Mama și sora lui plângeau, șiroaie de lacrimi curgând pe obrajii lor roșii. Tatăl lui și un bărbat, cred că este iubitul surorii lui, au venit stând în spatele lor și încercând să le liniștească.

-Mamă, Eva, Tata, Erik, ce faceți aici? *spunând uitându-se surprins*

-Puiul meu, iubitul meu idee nu ai cât mai ingrijorat. De ce faci ca Christian? Exact ca el te comporți acum. Doar că... *se oprește oprește începând să suspine și să ofteze*

Christian, cine mai este și el, n-am auzit niciodată de el.

-Eu mă retrag, vă las împreună. *zic și îmi i-au lucrurile fiind gata de plecare*

-Îți mulțumesc mult dragă pentru că ai stat aici atâta timp cu noi. După ce Adam se reface, te vom invita la noi la o cina. *spune amabilă *

-Nu e nevoie doamna Lia. *îi zic fără să o supăr *

-Ba nu, trebuie! Dar să-și mai aminteasca Adam câte ceva. *spune zâmbind că fiul ei s-a trezit*

Aprob din cap. Am plecat acasă, era deja târziu, apoi văd că intra medicii în camera în care se afla Adam.

Mă îndreptăm spre casă, am sunat-o pe Mell și vorbeam despre cele întâmplate.

-Cine e acest Christian, Mell? *îi zic întrebătoare*

-Nu știu. Să-l întreb pe Andrew, el sigur știe. *spune ea*

-Lasă. Mă doare puțin că nu își aduce aminte de mine. Atâta ne agățam unul pe altul, iar acum să știu că nu mă recunoaște, mă doare. *îi spun și chiar mă durea inima.

-Bell, de ce am senzația că îți place de el? *spune ea, simțindu-i pe voce că era foarte curioasă*

Am rămas fără cuvinte. Cred că așa era. Începeam să simt ceva pentru el. Dar nu voiam să recunosc că.. Îl plac.

-Eu.. *zic bâlbâit"

××××××××××××××××××××××××××××××××

Îmi pare rău dragilor că am întârziat cu Capitolul acesta atât de mult.. Știți voi.. Clasa a XII-a, tensiune, teze, teme, multe altele, voi încerca să nu vă neglijez. Pupicuți💟😍