🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 25🌸

Bella P. O. V

După plecarea lui Adam m-am pus la culcare. Eram fericită, băiatul pe care îl iubesc mă iubește, sunt vie și nu vreau să mai renunț niciodată la dragostea noastră. A fost o prostie ceea ce am voit să fac. Dar din impuls, nervi și gândul că Adam nu îmi aparține în totalitate mă macina. În momentul meu de gândire își face apariția o asistentă drăguță ce îmi pune o soluție în perfuzie și îmi zâmbește.

-Ești norocoasă! *punctează ea în liniștea ce era zdruncinată doar de aparate*

-De ce zici asta? *mă adresez, privind-o nedumerită*

-Păi, după o supradoza, puțini scapă nevătămați, pe lângă ai un iubit de milioane care te iubește mult și ți-e mereu alături în situațiile grele, dar și o prietenă nerăbdătoare care abia așteaptă să te vadă.  *spune ea suavă*

-Prietenă? Ce prietenă? *mă reped uitând că am branula în mână*

Ușa se deschide încet, un căpșor brunet își face apariția, eu deja recunoscând părul acela mătăsos. Este Melody. S-a întors! Stai așa, zicea că se întoarce după ziua ei. A fost deja?

-Scumpa mea, ce naiba e în capul ăla al tău și unde a dispărut Bell a mea? *spune Melody cu ochii în lacrimi*

-Mell, ce faci aici?

-Prostuțo, nu ți-am promis că vin după ziua mea? *zise ștergându-și urmele de machiaj*

-Mell, îmi pare rău! *mă confesez eu*

-Îmi ești datoare. *îmi răspunde ea*

-Când ai venit? *o întreb curioasă *

-Acum trei ore am aterizat în țară. Nu-ți vine să crezi, dar tâmpitul de Andrew m-a găsit și în Mexic, el mi-a spus că ești în comă, te-am sunat de ziua mea, dar nu mi-ai răspuns, crezând că ești supărată pe mine sau ceva. După ce mi-a zis asta am mers acasă și mi-am făcut bagajele. Momentan am  câteva, urmează ca mama să-mi trimită și restul. O să mă mut în veche casă împreună cu Nayro. *spuse și ia o gură de aer*

-Nayro? Cine e Nayro? * întreb nedumerită*

-Nayro e iubitul meu. *răspunde scurt*

-Serios? Mă bucur pentru tine! *îi zic și o îmbrățișez*

-Și... La tine ce mai este nou? *spune și îmi dă un ghont*

-La mine? E totul bine! *zic eu zâmbind slab*

-Iubito, minte pe cine vrei, dar nu pe mine. Care e treaba cu Cross, situația ta. Ce mama dracului ai pățit? *îmi cere insistent din ochi un răspuns*

Încep să îi povestesc toate amănuntele. De la plecarea ei până la ultimele întâmplări, până să ajungă la intrarea ei aici. Pare surprinsă și sceptică, dar totodată bucuroasă.

-Ești sigură că nu faci o greșeală. Știi că te iubesc, dar mi-e frică să nu fi rănită. După treaba cu Andrew am suferit mult. Nopți plânse, durere sufletească, pierderea puiului meu, multe evenimente dureroase. Nu vreau să treci și tu prin ele. *ma avertizează drăgăstos*

-Te asigur că nu voi fi rănită. Mai bine spune-mi tu de relația ta cu Nayro. *încerc să schimb subiectul*

-Nayro, e un dulce. De când am ajuns în Mexic avea o latură misterioasă. Ne-am întâlnit în magazin, mai bine zis ne-am ciocnit, apoi am aflat că îmi este vecin, apoi că învățăm în aceeași clasă, el avea prietenă, o tipă Marrissa, de care m-a rugat să îl scap. Astfel relația noastră a devenit ciudată, dar frumoasă. Mă ducea acasă, la certuri îmi lua cadouri scumpe. Cel mai tare a fost momentul cu Marrissa atunci când a venit după el și el ia zis că eu sunt iubita lui. Comică faza, trebuia să-i vezi fața tipei. *spune ea râzând în hohote*

-Mell, știi... *încep să zic, dar sunt întreruptă *

-E un dulce, e blond cu ochi albaștri, 1,86m și e frumos, sexy, hot. Stai să îți arăt o poză.

Momentul în care îmi arată poza rămân complet șocată. Acel băiat puteai jura că e copie leită a lui Black. O priveam pe Mell, care părea încântată.

-Mell, doar mie mi se pare că seamănă cu... Andrew? *zic incet*

-Doamne, ce vorbești. Nu seamănă deloc. Cum ar putea frumusețea asta să semene cu acel dobitoc? Confunzi iubito. *îmi zice ea*

-Poate. *aleg sa încuviințez decât să mă cert*

Momentul ne este întrerupt de asistenta care o informează pe Melody că e momentul să plece pentru a mă putea odihni. O îmbrățișez pe Melody și mă pun în pat, sunându-l video pe Adam.

#Face-time#

-Iubito, ce faci? *zice drăgăstos*

-Bună iubitule. Tocmai ce a plecat Melody de la mine. *zic incet*

-Melody? Prietena ta? Fosta lui Andrew? *mă ia la întrebări, nevenidu-i să creadă *

-Da Adam, acea Melody. *precizez*

-Oh. Și ce mai zice? *întreabă fiind puțin preocupat cu niște hârtii*

-Adam? Dacă ți-aș zice că prietenul tău ia luat mințile mai crede? *zic serioasă, iar el abia se abținea să nu râdă*

-Ce vrei să spui, iubito? Vorbește pe limba mea te rog. *zi e el obosit*

-Vreau să spun că Melody și-a făcut un iubit. *zic simțindu-mă de parca bârfesc*

-Bravo ei. Bine că a putut să treacă după tot ce s-a întâmplat între ei. *zice sincer*

-Nu iubire, nu înțelegi!

-Știi ce sexy ies cuvintele alea rostite pe buzitele tale cărnoase și apetisante? *zice Adam deconcentrat de la discuție*

-Adam, pe bune? Înțelegi că tipu' ăla este copia leită a lui Andrew. Dacă nu crezi caută-l NayroSantos și vei vedea.
*îi spun eu*

-Bine iubito, un minut. *zice el și deschide rețelele de socializare pentru a căuta *

După câteva momente de căutare observ fața bulversată a lui Adam.

-Ești sigură ? Zici că e fratele lui geamăn. *zice privind fără să mai scoată vreun cuvânt*

-Sigură! Iar ea spune că ei nu seamănă. *zic nervoasă*

-Sigur nu e nebună. Crezi că nu a trecut încă peste el? *mă întreabă calm*

-Posibil.

-Iubito, e unșpe' deja, trebuie să te culci, merg eu, mâine am școală. Trec mai târziu pe la tine. *zice căscând *

-Bien. Ai grijă de tine. Ne vedem mâine. Te pup. *zic dând pupici în aer*

-Și eu iubito! Te iubesc! *zice luându-mă prin surprindere*

-Și eu... te iubesc! *zic pe un ton încrezător*

Închid telefonul după care urmează finalul unei noi zile. O nouă recapitulare. Mi-era frică pentru Melody. Sper că totul era o glumă. Mă pun în poziția mea preferată și adorm ca secerată.