🌸Atracția🌸

🌸Capitolul 22🌸

Dragilor, am postat anterior un capitol, citiți-l pentru a pătrunde și a înțelege esența.

Bella P. O. V

Am tras un șoc imens la ceea ce tocmai mi-a confesat Adam. Îl iubeam încă, ăsta era adevărul, dar tot odată îl uram pentru ceea ce a facut. Destăinuirile din seara asta mă dau și mai mult peste cap. Eram confuză, acum sunt mult mai confuză. Îl simt când se apropie de mine și mă ia de încheieturi pentru a-mi da o îmbrățișare. Plâng, deja situația mă dă peste cap. Nu știu cât o să mai suport. Am nevoie de ceva, imediat. Îmi iau telefonul de pe birou și îi dau mesaj lui Taylor să deschidă ușa, cu pretextul că am nevoie la baie. În următoarele 2 minute îl văd că deschide ușa. Mă ridic și ies tun pe ușă. Adam privește bezmetic, dar îl aud pe Taylor cum îi spune că am probleme feminine de rezolvat. Exact ceea ce i-am scris în mesaj. Merg la bar și din sertarul cu cheița iau 3 pachețele de Ecstasy pe care le consum imediat. În decurs de câteva ore aveam o adrenalină nebună, dar cu timpul mă simțeam din ce în ce mai rău. În câteva momente vedeam lume multă care se distra și mai apoi văd un Adam nervos și un Taylor îngrijorat, moment în care mi s-a rupt filmul.

Adam P. O. V

Bella iese cu repeziciune din cameră. Îl privesc urât pe Taylor și vreau să pornesc după Bella, dar el mă oprește și îmi spune că are chestii de femei de rezolvat, știind perfect ce înseamnă.

După ce văd că nu se întoarce o apuc spre bar și observ o Bella energică, mult prea energică pentru starea ei. Mă uit la Taylor care pare îngrijorat.

-Îmi poți explica ce naibii este asta și de ce iubita mea se comportă de parcă ar fi drogată? *întreb uimit, văzându-o cum se zbânțuie*

-Adam...mă tem că e drogată! *spune terifiat Taylor *

-Poftim?! *răspund, învăluit de un amalgam de emoții*

Atunci văd că Bella cade la podea. Taylor fuge speriat și caută ceva la gât, pare că caută pulsul. Îmi dă ordine să o scot afară la aer, apoi s-o duc la spital, el o să încerce să calmeze lumea. Îi execut ordinile doar din considerentul de a-mi salva iubita. Mă rog, fata pe care o iubesc. Ies cu ea și merg la mașină, unde o așez pe banchetă și conduc că un nebun spre cel mai apropiat spital. Odată ajunși la spital, cer o targă de la câțiva rezidenți care beau cafea afară. Ei aduc targa și fug cu iubita mea, în timp ce mă interogau pe mine.

-Numele pacientei? *întreabă un medic*

-Bella Turner. *răspund automat*

-Vârstă?

-Nu știu, 16-17 ani.

-Cauza? *întreabă cu privire rece*

-Nu știu dracului, că nu-s medic. Tu s-ar presupune că trebuie să știi! *răbufnesc*

-Ce a consumat? *întreabă serios*

-Adică?

-Ce droguri a consumat, tinere? *cere insistent un răspuns *

-Nu știu. Droguri? *întreb ca prostu *

-Da. Semnalele par să fie un drog, MDMA, este o substanță psihoactivă empatogenă din familia amfetaminelor. Ea este întâlnită de obicei sub formă de tablete sau capsule numite ecstasy, ce pot conține de asemenea și alte substanțe. *mă informează el*

-Nebuna mea a luat Ecstasy. *zic eu practic fără cuvinte*

-A luat o supradoză, posibil. *zice medicul*

-Salvați-o, vă rog! *strig pe holul spitalului*

Au intrat într-un salon în care nu mi-e permis accesul. Ecstasy, nebuna mea a luat o supradoză de Ecstasy. De unde? Când? Cum? Telefonul îmi sună. Observ că apelantul este Taylor. Îi răspund.

-Da Taylor! *răspund nervos*

-Sunteți la spital. Ce a spus medicul? Ce a luat? *întreabă cu sufletul la gură*

-Taylor, știai că Bella se droga? *întreb brusc*

-Am văzut-o de 2 ori. *răspunde cu glas vinovat*

-Ești nebun? De ce nu ai oprit-o! *tip prin telefon *

-Prima dată a luat atunci când te-au dat gărzile afară, a doua oară a fost într-o zi de după școală, în care tu și tipa borțoasă vă giugiuleați, exact de ziua ei, dar în acea zi mama ei și-a pierdut viața. Durerea deja era mare, dar momentul vostru a făcut-o să clacheze. Atunci a făcut o supradoză. Medicii ce spun? *îmi dă raportul *

-La fel. A făcut o supradoză de Ecstasy. *spun cu lacrimi *

-Ecstasy? Nebuna a găsit cheia. *zice nervos*

-Ne vedem mai târziu, aștept vești de la doctor. * am zis închizându-i aproape *

-Ține-mă la curent cu ce se întâmplă.

-Bine.

Mă așez pe scaunul din fața acelei camere. Cad îngândurat. Cum micuța ființă poate lua acele nebunii? Supradoză? A 2 oară? Ceva nu pare să fie bine. Îmi închid ochii pentru câteva minute. Deodată, o lumină albă îmi bate în față, după ce 2 uși se deschid. Văd targa pe care era transportată Bella și medicul ieșind din urmă. Se apropie de mine, deși nu pare foarte fericit.

-Domnule, cine sunteți pentru fată? Rude de gradul I? *întreabă medicul care a preluat-o *

-Sunt iubitul ei! Ce are? *zic automat*

-A făcut supradoză de Ecstasy. I-am  făcut spălături, dar a intrat în comă. Așteptăm să se trezească. *zice, iar eu cad într-o agonie*

-C-co-comă? Prințesa mea e în comă? *spun și mă sprijin de perete*

-Ne pare rău. *îmi spune și pleacă*

Lumea mi-a  căzut în cap. Mă uit de jur împrejur și mă așez pe scaun. Plâng, chiar plâng. Dar nu-mi pasă, îngerul meu păzitor se află într-o cameră, unde este conectată la aparate, dar totuși nu este conștientă. Mă apropii de o asistență pentru ai completa fișa medicală și pentru a întreba dacă este posibilă vizita. Urăsc atunci când văd că asistenta se îndoaie în așa fel ca să-și scoată sânii la vedere. Nu am starea, dar nici puterea să o văd. Semnez actele și o supun întrebărilor.

-Când o pot vedea? *întreb asistenta *

-Peste câteva ore, dar dacă te plictisești, îți pot ține companie. *zice el, iar eu o privesc cu dezgust*

-Eu stau la ușa iubitei, iar tu te dai la mine? De asta urăsc curvele ca tine. *zic nervos*

-Oh, păpușel! Mă superi. *spune râzând*

Mă îndepărtez de tejghea și o privesc de după geamul de sticlă. Pare rece, vreau să o iau în brațe și să o încălzesc. Îmi cad lacrimi, o iubesc nespus. Telefonul îmi vibrează. Îl iau și văd pe ecran mă apelează Johanna. Nu-mi arde de ea în aceste momente. Un alt apel vine din partea mamei. Observ ceasul și pare că e ora 3 dimineața. Îi răspund. Știu că va fi îngrijorată.

-Da mamă? *răspund trist*

-Fiule, unde ești? *întreabă îngrijorată*

-La spital. Am adus pe cineva. De ce suni atât de târziu? *zic rapid*

-M-a sunat Johanna și mi-a zis că se simte rău și că are nevoie de mine. *îmi spune cu o fărâmă de tristețe și nervozitate*

-Crede-mă. Nu-mi arde de Johanna mai mult de cât persoana cu care sunt. *spun, gura luându-mi-o pe dinainte*

-Cu cine ești? E Bella cumva? *întreabă tata deja*

-Da tata! E în comă. *zic izbucnind în plâns*

-Poftim! Fiule, acum venim! *spune și închide*

Îmi închide. Cred că e foarte șocată. Apoi primesc un mesaj în care întreabă adresa. Era atât de emoționată, nu-i venea să creadă.