Mᴀᴊᴏʀᴀᴛ ɪ̂ɴɢʀᴏᴢɪᴛᴏʀ -- 𝓜. 𝓨𝓰

[ ³³ ]

Ziua trece cu mine ignorându-l pe Yoongi, Yoora îngrijindu-mă ca pe un bebeluș și Nam făcându-mă să râd.
Încă o zi trece, apoi alta vine și ziua de luni aduce cu ea și o nouă zi de liceu.
Mă bucur că nu voi mai sta închisă și că voi avea ocazia de a mai socializa puțin, chiar dacă va trebui să o văd pe... Mina. Nu vreau să jignesc animalele prin a le compara cu ea...

Yoora: Sigur te simți îndeajuns de bine încât să mergi astăzi la liceu? Dacă aș fi avut ocazia ta, eu aș fi ales varianta de a rămâne acasă.

Îmi dau ochii peste cap râzând în timp ce îmi închei ultimul nasture la uniformă.
Se îngrijorează de parcă ar fi mama mea. Asta este drăguț și chiar îmi place puțin, dar este cam ciudat când este cu două luni mai mică decât mine.

Eu: Dap, pot merge. În plus, ce ți se pare așa de greu sau urât la liceu? Mie una îmi place, poate doar colegii ar putea fi puțin mai... umm, nu atât de asemănători cu animalele sălbatice. În plus, așa ai ocazia de a te vedea cu Jin.

Aruncă în mine cu o bluză, iar eu încep să râd zgomotos.
Nu înțeleg de ce îl evită. Este normal ceea ce s-a întâmplat, doar sunt un cuplu până la urmă, iar eu chiar nu o credeam pe Yoora în stare să fie rușinată.
Cred că am făcut cumva schimb de personalități, altfel nu mi-aș putea explica de ce eu mă simt mai curajoasă și detașată, iar ea este... așa.

Eu: Încetează, este ceva normal și oricum s-ar fi întâmplat la un moment dat, în plus cred că dragului de Jin îi este foarte dor de tine. Nu îl poți lăsa să te aștepte așa la nesfârșit.

Îmi aruncă o privire piezișă, apoi își apucă ghiozdanul și pleacă. Ah, cât ador să o șicanez așa.
Wow, chiar m-am schimbat, poate că îmi pot chiar schimba numele în Yoora? Nimeni nu ar ghici, dacă nu am arăta diferit, că ne-am schimbat identitățile.

Ajungem la timp să prindem autobuzul. Yoora a fost atât aeriană încât a uitat pe unde și-a pus uniforma.

În clasă este ca de obicei. Gălăgie ca în junglă. Locul ăsta arată ca un câmp de război.
Toți se opresc însă și se uită la mine de parcă aș avea un cuib de berze în brațe. Ok... deloc ciudat ce să zic.

X: Doamne, nu îmi vine să cred că Mina a spus adevărul.

Ce naiba? Ce a mai zis Mina despre mine acum.
Îmi pun ghiozdanul în bancă și mă îndrept către fata care a zis asta. Se uită la mine, apoi la abdomenul meu de parcă nu știe care unde este fața.
Pocnesc din degete în fața ei iar ea se uită puțin confuză la mine.

Eu: Ce-i? Ce este adevărat din ce a zis Mina?

Fată: Că ai... că nu ai păstrat copilul. Cum ai putut face așa ceva? Copilul acela nu avea nicio vină. Este vina ta pentru că te culci cu toți!

Yoora vine în dreapta mea, dar o opresc din a-i face ceva fetei.
Până la urmă nu este întocmai vina ei. Și eu aș fi revoltată dacă aș află că cineva a făcut așa ceva, dar ea nu știe adevărul.

Eu: Deci asta a zis? A mai spus și alte lucruri?

Fata: Da. A zis că acel copil era de fapt al directorului și că el ți-a dat banii, la cererea ta, pentru a scăpa de copil. A mai spus și că l-ai șantajat pe director, dar nu știu ce să cred despre astea. Însă copilul...

Eu: Nu am făcut nimic niciunui copil deoarece nu a existat vreodată unul. Am fost la spital din cauza altei probleme pe care o cunosc mulți deja. Dacă aș fi făcut asta, cu siguranță nu aș mai fi fost aici acum sau cel puțin nu m-aș mai fi simțit atât de bine.

Fata se uită de la mine la Yoora confuză, apoi face o plecăciune certându-și scuze. Nu e vine ei, ea doar a căzut în plasa de minciuni a Minei.
Deci ăsta era motivul pentru care toți se uitau așa ciudat la mine. Mă întreb pe la câte persoane a împrăștiat Mina aceste zvonuri. Probabil chiar și în afara liceului.

Sincer, vreau atât de tare să dau de ea acum. Poate putem vorbi puțin despre cum minciuna are picioare scurte și orice minciună este pedepsită într-un final. Zic și eu.

Yoongi intră în clasă și se așează în bancă. Oare el știe despre toate astea? Și dacă știe, a încercat măcar să oprească zvonurile? Sau încă crede într-o oarecare măsură că sunt însărcinată și chiar am făcut toate chestiile pe care le-a scos Mina pe gură?

Îmi întorc privirea în altă parte atunci când el se uită în direcția mea.
Sper că nu a observat, nu vreau să vină aici. Nu vreau să vorbim. De când nu mai vorbim, el s-a mutat în ultima bancă lângă Jin. Sincer, este mai bine așa.

Mă pregătesc pentru oră și îmi scot tot ce am nevoie din ghiozdan când primesc o notificare. Ah, mi-am uitat manualul de biologie.
Îmi scot telefonul și văd că este un mesaj de la Nam.

,,Ți-ai uitat manualul de biologie, ajung imediat la liceu să ți-o dau."

Păi asta este ciudat de la fix, dar mă bucur că vine să mi-l aducă.
Ies atunci când îl văd venind pe fereastră. Este puțin roșu la față și răsuflă sacadat. A alergat până aici doar să îmi aducă mie manualul? Aww, ce drăguț!

Nj: Uite.

Eu: Mersi Namjiniee!

Îl îmbrățișez, iar el îmi acceptă îmbrățișarea.

Nj: Dacă vrei să îmi mulțumești fă-o printr-un sărut.

Mă desprind din îmbrățișare și îl privesc cu o sprânceană ridicată.
Râde și mă ciupește de obraji.

Nj: Nu am zis că pe buze, poți doar pe obraz, dar nu m-ar deranja să mă săruți pe buze dacă așa vrei.

Își țuguie buzele, își închide ochii și se apropie ușor de mine, dar eu îi dau un pupic pe obraz. Își deschide ochii și oftează ridicând din umeri.

Nj: Eh, am încercat.

Cineva își drege glasul în spatele nostru și ne întoarcem în direcția persoanei, realizând că este Yoongi care ne privește lipsit de emoții. Nu îi place, iar mie nu îmi place să îl văd așa. Îmi spun în sinea mea că merită asta, dar practic mă mint pe mine însumi.

Încă îl iubesc, dar ignor asta.

×××××

Capitol needitat, scuzați greșelile 💞

Scuze că nu prea mai postez, dar o să încerc să o fac cât de des pot.