[ ²¹ ]

273 29 16
                                    

Eu: Profu, pot merge la baie?

Prof: Sigur, du-te.

Ies din clasă și mă duc la baie. Ei, dacă tot sunt aici...
După ce termin, deschid fereastra și ies pe ea. Ce noroc că nu suntem la etaj. Jin trebuie să vină după mine, asta dacă nu e prea fricos desigur...
Îl aștept vreo 10 minute în fața clădirii pe una dintre bănci. M-am cam plictisit...
Ah, uite că vine, oare ce i-am luat atât? A adormit sau ceva?

Eu: În sfârșit ai venit și tu, credeam că te-ai înnecat pe la toaletă sau te-ai sufocat sau ceva.

Jin: Ești foarte amuzantă.

Eu: Știu, acum hai să mergem până când molusca aia bătrână nu se va prinde că am plecat de la detenție. Aish, mama sigur o să mă pedepsească pe viață pentru asta, dar situațiile disperate cer măsuri disperate.

O luăm la fugă ca doi nebuni scăpați de la pârnaie, dar înainte să facem o mare prostie și paznicul să ne vadă, îl împing pe Jin după un tufiș și mă pun și eu peste el.

Jin: Auch... dacă vroiai să facem asta, puteam să o facem pe un pat, nu să mă atunci după boscheți.

Eu: Gura Seokjin, tocmai era să stricăm totul. Dacă ne vede paznicul s-a zis cu marea noastră evadare.

Mă dă jos de pe el și se ridică în șezut uitându-se la mine cu o sprânceană ridicată.

Jin: Și? Acum ce facem?

Mă uit la gardul viu din fața noastră până îmi vine o idee.
Mă luminez la fața și mă întorc spre Jin cu un rânjet.

Eu: Ai chef să sari un gard?

Jin: Ce? Eu nu sar niciun gard! Nici într-un milion de ani! Nu!

*8 minute mai târziu*

Eu: Haide Jin, până și bunica ar fi sărit mai repede decât tine!

Încearcă să găsească un loc pe care să își pună piciorul. Găsește, dar apoi piciorul îi alunecă și cade la picioarele mele.

Eu: Bun venit pe partea cealaltă! Nu știam că îți place să fi umil, dar poți sta în continuare la picioarele mele dacă îți place.

Se ridică de pe jos și se scutură.
Haha, e așa un aiurit, nu e de mirare că îl plac. Facem cel mai nebun și în aceași timp cel mai bun cuplu din liceu. Desigur, în afară de Yura și de idiotul de Yoongi.

Jin: Grozav, nu este de ajuns că m-ai trântit pe jos prin țărână după boscheți, cum mai sărut și asfaltul.

Eu: Nu te mai maimuțări și haide să mergem odată!

Îl apuc de mână și îl trag în urma mea ca pe un copilaș ce nu vrea să plece din parc. Dude, chiar îmi place asta! Vreau să intru în detenție mai des, numai pentru a putea evada în felul ăsta! Am o definiție diferită și mai ciudată a distracției cred.
Opresc prima mașină pe care o văd și mă urc în ea, târându-l pe Jin după mine.

Eu: La spitalul Mary's Hope te rog.

Când ajungem pur și simplu parcă nu mai am deloc chef de joacă sau de glume. Vreau doar să aflu dacă Yura este bine sau cauza acestui incident. Vreau să aflu dacă o pot ajuta cumva. Urăsc să o văd așa.
Intru în spital fără să mai bag în seamă dacă Jin mă urmărește sau nu.
Apuc de braț primul doctor pe care îl întâlnesc și îl iau la întrebări.

Eu: Știți în ce salon este internată Chang Yura sau îmi puteți da informații despre starea ei actuală? Care este cauza leșinului ei?

Doctor: Nu știu nimic despre acea pacientă, decât că stă în salonul cu numărul 26.

Vai, răspunde într-un fel care mă face să cred că îi este frică de mine. Atât de fioroasă sunt încât până și doctorii se sperie de mine? Ei care au parte de nebuni ce îi iau cu asalt zi de zi? Hei, stai așa...

Jin: Lasă-l dacă nu știe nimic Yoora, haide să găsim salonul Yurei apoi întrebăm pe cineva care intră sau iese de acolo.

Dau din cap afirmativ și Meg cu el către salonul cu numărul indicat de doctorul speriat.
Ne așezăm pe scaunele din plastic de pe lângă perete, neștiind cât vom fi nevoiți să așteptăm aici mai exact.
După vreo două ore de așteptare, văd un doctor intrând în salonul ei, așa că mă pun în fața intrării și aștept să iasă afară. De îndată ce o face îl iau și pe el cu asalt.

Eu: Este bine? Cum se simte? O pot vedea? O putem lua acasă? De ce a leșina?

Doctor: Mă scuzați că vă întrerup domnișoară, dar puteți să o luați mai încet? Domnișoara nu are nicio boală mult prea îngrijorătoare, însă cu siguranță trebuie să consulte un psiholog în legătură cu starea ei emoțională, altfel riscă să aibă parte de o depresie destul de urâtă. A leșinat din cauza faptului că s-a simțit mult prea copleșită, iar toate sentimentele alea au fost prea mult pentru ea.

Eu: Deci nu are nicio boală iremediabilă, nu-i așa? Se poate face bine,nu?

Doctor: Da, se poate face bine.

Eu: Ah, slavă Domnului. Mulțumim, ne puteți spune dacă o putem lua acasă?

Doctor: Îi vom mai face doar câteva analize, apoi o veți putea lua acasă.

Eu: Pot intra la ea?

Doctor: Îmi este teamă că nu. Pacienta se odihnește acum. Plus că are nevoie să stea liniștită cel puțin încă o oră sau două, fără alte emoții care să o copleșească. Sper că puteți înțelege.

Dau din cap afirmativ și mă îndrept către fereastra micuță de pe uși.
Stă întinsă pe pat, cu o perfuzie și un fluturaș în mâna dreaptă. Sărăcuța de ea, doarme atât de liniștită. Știam eu care are nevoie de un psiholog, chestia asta nu e normală, dar ea nu mă ascultă niciodată... poate doar atunci când o forțez, deci va trebui ca și de data asta să o forțez.
Aud pași în spatele meu, dat nu le dau prea mare atenție din moment ce cred că este Jin, dar apoi aud clar vocea lui Yoongi.

Yg: Cum se simte?

Eu: Tu ce naiba cauți aici? Ai venit să vezi dacă naște sau ce?

Yg: Nu, am venit să...

Eu: Ai venit ca să pleci, acum pa. Ești un idiot mai mare decât crezi Min Yoongi!

Crede că o face să plângă și acum vine aici de parcă nimic nu s-a întâmplat? Nici gând, nu atât timp cât eu sunt aici.

Eu: Să știi că încă nu a născut, deci nu poți să îmi vezi nepotul, îl vei vedea abia după ce va naște, adică atunci când va fi cu adevărat însărcinată.

Yg: Te rog Yoora, vreau doar să vorbesc cu ea.

Eu: Nu poți, se odihnește, plus că nu are voie să mai simtă emoții rele pentru cel puțin două ore, deci ar fi mai bine dacă ai pleca.

Se uită în zadar către mica fereastră, apoi pleacă.
Scuze Yoongi, dar este vina ta pentru că nu ai crezut-o, acum va trebui să mă faci să te las din nou pe lângă ea. Poate că ești tu prietenul meu, dar asta nu înseamnă că îmi poți răni cealaltă prietenă.

××××

Capitol needitat, scuzați greșelile, dar sunt cam adormită 😂💞

Mᴀᴊᴏʀᴀᴛ ɪ̂ɴɢʀᴏᴢɪᴛᴏʀ -- 𝓜. 𝓨𝓰Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum