Aparent acum le-or fi spus autorităților scolii ca au nevoie urgenta de mine acasa. Ma duc doar pentru a le da un ultim avertisment. Unul sa nu ma mai contacteze niciodata, nu mai sunt fiica lor.
...
~ore mai tarziu, intr-un local din orasul natal~
...
—De ce aveți nevoie de mine? DE CE VA IMPLICAȚI IN VIATA MEA?
Ma enervez cât îmi vad mama la masa, sorbind dintr-o bautura.
—Shhhh! Nu zbiera asa... voiam sa-ti spun ceva important.
Spune ea cu o voce joasa , dar ragusita , precum cea a lui Ryan.
Îmi ating tâmpla și ma asez grabita lângă.
—Ce e? Spune repede.
—Sunt bolnava .. și e grav.
...
~liniste~
...
—Glumesti? Iarăși e vreo tactica stupida de-a ta sa scoți bani din mi-
—Nu glumesc Ry.
Simt câteva lacrimi nevrute cum se formează in dosul pleoapelor cât ma uit la bruneta cu parul nearanjat și cearcane rosii-violete sub ochi.
—Ficatul nu îmi e intr-o condiție buna.. E nevoie de o suma mare.. ca sa ma salveze-
Spune perturbând de linistita femeia , de parca toate probeleme i-ar fi rezolvate din clipa in care eu aflu. Izbesc mainile de masa cât ma ridic.
—Am auzit suficient.
Femeia îmi da ochi mari și se intinde după mine, reușind sa ma prinda de mâneca gecii.
—Ce-i?
Scuip eu.
—Ry.... ești ultima mea susținere-
—Și tu nu ai fost niciodata pentru mine.
Spun, încercând sa nu mi se recunoască tremuratul din voce. Iar îmi voiau banii..
—Ry.... stii bine ca mereu am incercat.
—Pentru un copil abandonat, încercatul nu mai e suficient. V-am oferit totul... pana și viitorul și aspirațiile mele. Totul.
Spun cu voce grava cât femeia își lasa strânsoarea de pe mâneca mea.
—Dacă fac rost de vreo suma miraculoasa da bani, ii trimit spitalului H. Ma asigur ca ajung in mainile lor.
-Oh Ry....
Lasa femeia un sunet trist cât priveste podeaua.
Oricât de rea as fi..... oricât de rea ar fi fost cu mine..... tot nu pot accepta ca e mama mea... dar totusi îmi e mila. O mila stupida.
Ma intorc spre ea , putin, cu corpul, doar ca sa simt o îmbrățisare cum nu am mai primit.
Nici nu am stiut cum sa reactionez. Am devenit stana de piatra, mai apoi lăsându-mă vulnerabila cât sa mangai femeia inapoi pe spatele ei subtire.
Ma priveste in ochi și îmi zâmbește scurt.
—Tatal tau nu are nicio legatura Ry, nu te ingrijora.
Spune cât își musca buza și își duce o unghie la gura.
—Nici nu-l pomeni. Ma mir ca lucreaza ceva.
—Tot nu e suficient- pentru.. tratamentul meu. Dar încearcă pentru mine.
—Fac pariu ca plateste casa și alcoolul..
Ii înlătur instinctiv mana , sa nu-și mai muste unghiile și ii ofer o ultima privire. Una amenintatoare.
Voiam doar sa ma intorc inapoi la cămin... sa ma trântesc in bratele lui-... in pat.. unde ar și trebui. "Revino-ti!"
...
Nu era drum lung pana la cămin, dar aveam nevoie de motorul meu, parcat nu tare departe. Aveam o jumătate de zi la dispozitie. Îmi verific ceasul și vad ca e 6 după masa. Ma urc pe motor și simt vantul pe corpul meu, se simțea minunat, era putin mai răcoare decât trebuia , dar la cum ma simteam in momentul ala de calda , înfuriată chiar, ma linisteste... Ma eliberează de stres și-mi limpezește gândurile cât merg pe un drum aproape liber inspre ceea ce era acum "casa" mea, o amărâtă de camera.
~la cămin~
Ma uitam de afara la camera noastra... era putin întunecat , dar nu vad lumina de niciun fel. Ma enervez , amintindu-mi de ai mei și nu voiam sa recunosc ca ma frustra și faptul ca Blaire nu e aici. "Unde o fi fata asta..."
Spun cât ma întorc din drum.. mergând inspre localul de pe plaja.
Pe drumul întunecat ma plimba gandul de la stres la Blaire. Ce-mi placea senzatia aia gadilitoare ... de atingeri usoare ale degetelor noastre. Parca provocau scântei micuțe la nivelul fiecărei celule.
//Blaire Pov://
Nu stiu ce e cu toate sentimentele astea , dar trebuie sa-mi iau capul de la tot. De la camera aia... De la fata aia.... Așadar m-am dus la bibliotecă unde puteam sa ma axez strict pe studii. Se simțea bine..
Era linistitor și îmi era capul clar, gol, dar totusi ceva lipsea... poate niște blugi negrii stramti și sunetul unui motor. "Iar Ryan, fuck."
Doar la ea îmi stătea capul cât faceam biologie microscopică. Am realizat totodata lipsa mea de experiența venită cu ganduri noi și nevoia de explorare a sexualității. Nu e de parca am fost o tocilara chiar toată viata mea! Am avut prieteni și experiente.. doar - chestiile astea nu s-au ivit... romanță și... atracții de genul. Inafara de un tip Tod care a incercat sa ma sarute in excursia cu camp-ul.. ew...Nu zic ca as fi fost eu atragatoare cu aparatul și coșurile ... parul lins pe spate și blugii sclipiciosi roz... dar ew-
...
Începe sa ma doara puntea nasului... chiar sus din cauza ochelarilor care stăteau incomod de ceea ce nu am prea realizat...5 ore intregi.
Se explica și putina durere de spate... sau bazin? Nici nu stiu.
Ma aflu pe drum ... vremea era deja rece. Abia asteptam sa ma scufund in pat.. și sa nu mai ating vreo 2 zile cărțile. Acum dacă aveam camera mea ma ascundeam in 2 paturi mari cu ceva popcorn și ma uitam la un film ca un mic goblin flamand... of...
~Ajung la camera..
Introduc cheile doar ca sa nu intre... Ryan le-a lasat pe ale ei pe dinauntru...
Oftez și ma indepartez... îmi bate inima. Îmi musc buza și ridic mana stanga sa bat la usa, timid, de câteva ori.
In scurt timp aud un sunet puternic și niște pasi mari , rapizi, deschizând usa.
De după ea iese parul negru , vraiște și o față obosita , poate cu ceva pe ganduri.
—Iar nu ai cheile ,prințesa?
Spune ea in tonul ironic , nelipsit și-mi simt inima cum se adâncește.
CITEȘTI
Star-Crossed Enemies
Teen Fiction🚨🔞Lovers to enemies kind of book.‼️ NFF content. De la inamici la îndrăgostiți. Cartea prezintă viata unei studente la un colegiu din micul orășel de lângă ocean pe nume Lemon Valley. Aici Blaire, o fata timida care se axează pe studiile ei de câ...
