Star-Crossed Enemies

Little mistake

Felinarele nu băteau peste tot, erau puse mai rar, pe tot campusul. Trebuia sa ajung la cămin care era tocmai in cealalata parte... o duceam mai bine dacă eram in alta secție- aia e. Cobor scarile și ma îndrept spre drumul pavat , urmând directia .. sa speram ,buna. Păreau mai multe curbe decât când am venit... dubios. Evident nu după multa vreme realizez ca sunt total pierduta. Aveam 2 opțiuni: ori ma duc inapoi, ori o sun pe Cris.. dar era tarziu deja... plus ca a plecat atat de grabita nu as vrea sa deranjez. Continui pe drumul luat.. undeva trebuie sa ducă, oricum nu ma grăbește nimeni la camera, nu am părinții aici, nici măcar un om care îmi poate zice ce sa fac și ce sa nu. Explorez zona și merg un total de 30 de minute.

Ajung de la ciment la bucati de lemne colorate și intinse... eram pe plaja. Erau frumos așezate in nisip și mai in depărtare, spre apa, se vedea un mic local albastru deschis cu câteva luminițe in toate culorile, care se reflectau putin in apa de lângă. Zambesc putin la scena văzută și ma duc sa vad dacă e încă deschis. După norocul meu, aparent era, urc câteva scari din lemn pe portul vechi al clădirii. Era o cladire care se afla aici de ceva ani.. dar exact asta facea locul mai special. Câțiva studenți erau pe la mese , iar la tejghea se afla o doamna de culoare , plinuță cu parul prins intr-o boneta galbena. Nu după mult timp, apare și un domn , grioi și masiv, un pescar tipic in toată regula. Aparent cei doi erau un cuplu birasial extrem de dragut care au deschis afacerea visurilor lor, pe malul marii, acum 30 de ani, din ce mi-a zis doamna.

—Multumesc ,doamna K.

—Nicio problema dulceața, mi-era și dor de fete asa dragute ca tine.

Rad la spusele ei și îmi iau de pe bordura alba,  de lemn, bautura. Un milkshake de banane și cireșe pe care l-am adorat din prima. In jumătate de ora se închidea, era 10 deja. Ma duc pe o margine a clădirii și ma sprijin de gardul dragutel. Simt briza marii cum îmi sufla parul și inchid ochii, cu un mic zâmbet pe fata.

—Nu e asa rau...
Spun eu in soapta, fără sa vreau.

—Ce sa fie?
Ma sperii la spusele unui tip. Ma uit in partea stanga de unde provine sunetul.

La 2 metrii de mine se afla un tip înalt, șaten spre blond la cum bate lumina , care zâmbește hazliu inspre mine, probabil amuzat de tresărirea mea.

—Nu incercam sa te surprind, îmi cer mii de scuze.
Face o mica plecăciune și își ridica fata in dreptul meu, abia putând sa-și abțină un ras isteric.

Incerc sa nu rad, l-as lasa sa câștige, dar nu ma pot controla in punctul asta. Incepem sa radem ca doi ciudati care nu stiu sa interacționeze. Când ne potolim , observ ca se uita intens in ochii mei cât râdea.

—Of.. scuze. Chiar ar trebui sa-ti spun ceva, ar fi urat din partea mea sa nu o fac. Chiar dacă- Ahem- probabil o sa ma dai dracu după asta.

Ma uit un pic confuza la el, dar serioasa, tonul lui s-a potolit , nu mai era puternic și tare cât sa auda toată lumea.

—Adevarul e ca te-am sesizat astazi.. și am vrut sa te ajut când pareai pierduta , dar mi-a luat-o o tipa inainte. Coincidenta a fost ca după cursuri asteptam pe cineva pe banca și te-am vazut luând-o in directia gresita căminului. Ma gandeam eu ca nu stiai unde mergi , dar nu te-ai oprit asa ca am sfârșit urmărindu-te pana aici și parând ca ultimul creep ciudat.

Se freaca el la ceafa cât îmi spune toate astea. Mie mi se pare doar hilar câta energie a pus băiatul asta pentru-o o fata alandala și ma face sa cred ca e destul de dragut. Am ras incet și m-am uitat in ochii lui.

—E ok.
Rad eu isteric după și continui:
—Ar fi super sa-mi spui măcar numele tau, stii?

—Ah.. sincer! Sunt Dalton. Și tu ești-

—Blaire. Incantata. Ma bucur ca măcar numele nu mi-l stii.

Radem putin impreuna pana când realizam ca am stat cam mult și era deja ora închiderii. Dalton era un tip înalt, blondin, cu parul in valuri, putin mai lung decât cum l-ar avea un baiat obisnuit, cu un bun simt al umorului și ochi pătrunzători. Venise direct in bermude colorate , un tricou alb cu un lant dragut argintiu și niște tenesi rosii, foarte lejer având in vedere ca asa a mers și la cursuri astazi.
Ma conduce pana in fata căminului. Ne salutăm cu o lovitura de pumn și merge fiecare in directia lui, el având căminul la o distanta de încă 5 minute de cel al fetelor.

Se făcuse tarziu... sper ca nu-mi trezesc colega. Nu ca ar fi in camera la ora-.. îmi verific ceasul care aparent spune 11. Merg pe hol care acum părea extrem de lung și bag cheia in usa, doar ca sa realizez ca nu era nevoie. Era deschisa. Ma uit ciudat la ea , ridic din umeri și intru, in cea mai mare liniste. Singura sursa de lumina era o mica instalație de beculețe albastre de deasupra posterelor, care îmi facea destula vizibilitate. Merg pe micul hol care duce la camera și ii vad patul. Mai fac doi pasi sa vad cine e in el, eu auzind un sunet mic, o respiratie grea de la care nu stiam ce sa ma astept. Era.. Ryan. Respira greu... mai fac doi pasi cât sa o vad cu mana in lenjerie, ea fiind intr-un tank top alb și niște boxeri. Capul ii era dat putin pe spate cu ochii strans inchisi și gura pe jumătate deschisa, cu fluctuații. O privesc mirata neștiind cum sa reactionez ...