Star-Crossed Enemies

First day

Dormitoarele căminului dintr-un orășel atat de mic nu erau nimic interesant sa va spun sincer. Ma aflam iarăși intr-o situație absurda: părinții mei , mult prea exagerat de ingrijorati nu m-au lasat sa aplic la universitatea Stanford in San Diego din cauza intervalului de 5 ore in care , citez "se poate intampla orice in lipsa noastra , ești încă fetița noastra"... asa ca sunt acum intr-un orășel nu tocmai mare ca întindere sau locuitori , cel putin comparabil cu grandiosul San Diego; numit nu altfel decât Lemon Valley. Nu stiu exacta proveniența numelui , nu alta decât faptul ca orasul a izbutit in comerțul de lămâi in toată lumea, fiind aproape de ocean și putând sa le transporte pe cale navala , prin frumosul ocean Pacific , singurul lucru care ma face sa fiu incantata de toată situația.

Pot acum sa fiu o adevarata beachgirl cu parul ondulat și sa merg la surfing pe plaja.... "as if-" , îmi dau ochii peste cap și ridic cele 2 valize de culori seci, gri și verde și ma îndrept spre camera 21.
Căminul era unul destul de modest, de fete, nu tocmai in paragina , dar se vede ca a avut anii lui de folosita și a fost renovat acum alti câțiva anișori. Rotile de la valize nu-mi fac treaba mai usoara , mai ales peste toate scarile și pragurile existente in cladire. Inafara de gardianul de afara , clădirea și atmosfera generala părea destul de moarta, ceea ce e ciudat având in vedere ca stundentii , mai ales in primul an, sunt niște oameni dezastruos de gălăgiosi.
Ma îndrept derutata pe hol, gasesc scarile și urc la cel dintâi etaj, evident nefiind mai mult de doua. Citesc plăcuțele cu numar impar... 15.

17...

19...

21... Ha! Aici erai.

Îmi gasesc drumul in cele din urma , scot cheia primită prin mail și ma chinui un pic sa deschid usa. Mi-am dat seama doar după un minut de străduința ca trebuia sa ridic clanța și mai apoi sa incerc. Inauntru se afla un mic hol deschis care duce direct intr-o camera de o dimensiune decenta pentru doi oameni. Doua paturi sunt situate paralel , de un perete și cel opus, chiar in mijloc fiind o usa și câteva geamuri uriașe care duceau spre cel mai minuscul balcon care, spre buna intentie a arhitecților, exista. Camera era draguta și după cum îmi pot imagina , inafara de paturile in sine și câteva rafturi suspendate ,designul se datorează colegei mele de camera al cărui nume nu l-am aflat. Pe peretii albi stăteau atârnate , in contrast puternic , câteva postere cu trupe rock; "din câte cunosc cel putin..."

Ceea ce mi-a atras privirea era setul de carti aflat pe unul din rafturi... era al autoarei mele favorite K.J. Robbin, dintr-o serie care mi-a schimbat părerea asupra multor aspecte din viata mea și pentru care sunt forever recunoscatoare, acestea aflate lângă o statuie cu un Sphinx. "Interesanta alegere colega."

Inspectez cu ochii suprafata, camera era bine îngrijită, tot asa și baia care avea aspecte de marmura și arăta chair bine spre buna mea surprindere.

Îmi scot hainele și le plasez in unicul dresser din lemn solid cu aspect inchis , precum restul mobilierului. Asamblez niște cutii in care îmi pun obiectele de uz și folosință casnica sau poate personală și le alunec pe parchet, sub pat, fiecare cu eticheta sa.

Ma ridic satisfacuta și fac un gest prin care îmi sterg transpirația inexistenta. Ma trantesc pe patul deja facut și ma intind , cu un picior încă atârnând pe jos. Ma uit la tavan si realizez ca asta chiar e viata mea de acum, pana termin facultatea... Constientizarea nu dureaza mult și pic inconstienta intr-un somn bine meritat...după atâta lupta cu drumul lung și obositor... urcarea , aranjarea și gasirea camerei.....Tot ceea ce mai e pe lista e sa...

~câteva ore mai tarziu~

Tot ceea ce mai era pe lista era sa fac cunoștința cu colega mea de camera! Cum am putut uita un asemenea detaliu! Îmi deschid un singur ochi și privesc prin camera, era întunecat, era in jurul orei 22 și nu vedeam vreo urma de colega de camera.. "unde o fi..."
Ma ridic in fund încercând sa ignor durerea de muschi pe care o simteam cu tot corpul și ma schimb in câteva haine mai lejere, care pot fi considerate pijamale. Urmatoarea data când ating patul nu exista cale de întoarcere. Va trebui sa fac cunoștința cu colega de dimineata și sa sper ca a fost anunțată de venirea mea și nu face un infarct crezând ca sunt ceva dracie de hoț... "Eh- ce-o fi o fi- whatever-".

De când am ajuns am o senzatie urata.. o durere continua.. ceva îmi ofera o presimțire rea și nu stiu dacă e de vina sandwichul de la stația de alimentare sau colega care lipseste , dar locul asta mă deprimă.

Pentru prima data aud sunete din directia holului, probabil fetele întoarse de la cursuri, ba chiar petreceri, poate ieșite cu iubiții lor "maturi" care fac parte din fraternitățile lor ciudate. Dau o mana prin parul meu încâlcit , ma frustrez și ma arunc inapoi la locul meu preferat, patul.

~dimineata~

Deschid ochii la senzatia unei piei calde... "stai...ce?" Procesez ceea ce tocmai am gandit , iar sprâncenele mi se arcuiesc intr-un V întors. Îmi deschid ochii cât de larg se putea la ora aceea inumana și ma uit la ceea ce aparent era un spate gol care aparținea unei brunete cu par pana la umeri, in scari. Nu stiu cum sa fac față situației... sa o trezesc...? Sa încerc sa ma dau jos din pat? Nu era posibil întrucât ea stătea pe partea din exterior și eu eram blocata la perete.
Dintr-o data simt o miscare , și-a mutat corpul mai aproape de mine, acum noi fiind lipite: spatele ei de corpul meu și picioarele ei de ale mele, practic eu luând o pozitie de big spoon.
Acum alta situație de criza..din ce in ce mai rau...