Star-Crossed Enemies

Some problems

—Ma minti... te-am stânjenit? Putem uita de tot..
Spune ea cu o voce mica, joasa și își musca buza.

Ma doare sa recunosc ca ma simteam prost pentru ce spunea, dar impungea ca acele. Ma intorc de tot spre ea și îmi las privirea in podea. Mana ei era încă pe tricoul meu și eu deveneam tot mai rosie, ba aproape ma balbaiam. "Revino-ti Ryan!".

Îmi ridic cu incredere privirea doar ca sa o vad intr-un prosop alb pe care îl ținea superficial peste sani și forme, cât o picătura i se scurgea intre ele. Ochii mei ii urmeaza cursul , doar ca sa realizez ca nu mi-am revenit deloc.

—Uhm..
Spune rușinată și eu îmi duc privirea la ochii ei, ingrijorata de ce tocmai am facut și îmi lasa tricoul ca sa își prinda prosopul mai bine.

Inghit in sec și respir greu cât ma uitam in jos inspre ea... avea pielea asa fina și deschisa..
Îmi duc mana spre par sa mi-l aranjez și o privesc cum sta acolo, micuta.. Ii vedeam barbia cum i se deschide, vrând sa spuna ceva, dar nu ii iesea. M-am apropiat spre ea și mi-am pus mainile pe ale ei, ea scăpând prosopul. M-am aplecat și m-am oprit in dreptul gurii ei. Ea se uita la mine , respirând sacadat. Închide ochii ei strălucitori și ii vad grimasa de la sprancene. Zambesc la inocenta ei și îmi ating buzele de ale ei... senzatie care ma linistea mai bine decât țigările mele de stres.

Erau calde și moi. Suficient de sarutabile încât sa nu ma mai satur de ele. O prind de spate , lucru la care tresare sub degetele mele reci. Era încă fierbinte.

—Racesti...
Ii pun eu prosopul pe spate și ma uit , putin in jos, la fata ei vizibil rosie, eliberându-i mainile.

—Oh-... da- multumesc.

Ii simteam atitudinea putin ingrijorata cu care stătea pe lângă mine.
Din instinct ii pun o mana pe obraz la care fata îmi prinde fața și ma saruta, ridicându-se pe varfuri. Ii prind mai bine prosopul și mergem de pe hol in camera. 

—Imbraca-te.
Ma trag și spun eu scurt , dar nu pot continua caci se trage din sarut, lucru care ma frustreaza nu foarte vizibil.

Ma enervez cât vad blondina cu parul umed , cu varfurile ondulate cum ia haine pe ea.

—Uhm.. ma scuzi-?
Spune incet , întorcându-și privirea inspre mine.... eu care ma holbam intens.
Am tresarit și cu mainile incrucisate la piept ma intorc cu spatele, tușind o data fals ,panicata.

...

Ia pe ea un jumper pufos, albastru deschisa niște pantaloni largi, gri,  cu care ii stătea bine. Zambesc când o vad cu fit-ul extrem de larg pe corpul ei subțirel și-mi deschid, fără sa vreau, bratele pentru a simti textura lor.

Ea ma priveste o secunda surprinsa , dar zâmbește și mi se arunca in brate. Ma prefac ca m-a lovit tare , și scot un sunet la care reacționează repede. Din bratele mele se uita sus către mine și rad la reacția ei: începuse    sa-mi frece stomacul cât ma privea in ochi sa vada dacă sunt bine. Rad auzibil și se uita urat inspre mine. Era atat de draguta...

Nu puteam sa-mi explic sentimentele și felul in care ma purtam.. dar chiar îmi placea.

//Blaire pov://

Eram aruncată in bratele tipei inalte. Se simțea perfect... prea perfect. Oricum in sinea mea stiam ca vor avea sa se termine in curand momentele de genul, Ryan nu era genul care sa se atașeze in general, mai ales sa facă gesturi dragute sau chestii de genul. Lucru care îmi facea o gaura in mijlocul stomacului.

Ma strange putin in brate , moment in care îmi pun capul pe pieptul ei și stam asa putin..

—Blaire?
O aud , in soapta.

—Mhm...
Raspund eu, linistita.

...

Nu spune nimic , dar ii simt frecvența bătăilor inimii cum se mareste.. chiar sub urechea mea.
Zambesc un pic cu obrazul pe pieptul ei și ii observ respirația grea.

—Futu-i.
O aud vizibil agitata cât privea telefonul care vibra.

—Ce e?
Îmi lărgesc ochii și o intreb, dându-ma putin in spate și prinzand-o de brate.

Se uita in gol, intr-o parte. Nu se putea uita la mine.

—Trebuie sa .. sa plec. Ne. Ne mai vedem. Nu stiu când revin, oricum. Sa ai o zi faina.

Raman surprinsa de cât de rece devine pe parcursul a unui interval de timp atat de scurt.
Ma agita enorm. Senzatia de gol din stomac se lărgește pana in gat. Stiam ca aici se va ajunge.. dar nu atat de repede.

Oftez. O las incet de maini, plimbându-le o singura data peste ale ei și fac câțiva pasi in spate. Ii ofer o ultima privire dezamagita si ma instramb nu foarte evident. Îmi intorc spatele și ma îndrept spre pat... inapoi la lenevit și studiat. Oricum avem un test la cursul pe care îl avem impreuna. Nu ma salută , dar aud cum închide usa , usor, in spatele ei...

//Ryan Pov://

Primesc un telefon... un telefon care ma îngrozește. Tatal meu abuziv și mama mea alcoolica vor fi o parte din mine de care am sa alerg intreaga mea viata. Cum pot sa-mi imaginez ca am vreun sentiment? Încrederea duce doar la tragedii, cum a fost și când le-am oferit oamenilor ălora impuțiti încrederea...

Simt cum nervii preiau controlul. Lacrimi mi se formează la marginea pleoapelor. Musc in gol și simt o presiune pe umeri. Iarăși aveau "nevoie" de mine.. si de banii mei mai nou. Asa am dus-o toată viata. Un obiect al unei familii "perfecte" a carei reputație trebuia sa le-o sustin. Dacă nu aveau nevoie de banii strânși de mine pe parcursul al câtorva ani, eram acum la universitate in San Diego, dar jalnicii mi-au facut-o. Acum se iau de tot ce pot ei sa apuce in viata mea ca sa mai stoarcă niște bani din mine...