Lupte interioare

L - Setea de răzbunare

  Trecură şi cele două zile promise lui Fabio cu absența ei, iar Athena și-a ținut cu demnitate promisiunea. Deşi s-a abţinut destul de greu să nu se ducă la el, simţind că dorul din sufletul ei era prea apăsător, în comparaţie cu păstrarea cuvântului dat. Dar, cu toate astea şi-l respectă. A întrebat-o pe Otilia chiar și de zece ori pe zi, ce face Fabio şi dacă a observat vreo îmbunătăţire în starea sa. Aceasta o informă că domnul Cristofori pare şi mai nervos decât înainte şi că ceea ce i s-a părut schimbat la el, a fost, faptul că de fiecare dată a întrebat-o cât este ceasul, lucru total neobişnuit, înainte chiar refuzând să ştie ora, neinteresându-l deloc.

     În jumătatea celei de-a treia zi, după ce Athena reveni acasă de la antrenamente, intră la soţul ei în dormitor, încercând să-şi stăpânească nerăbdarea de a-l vedea. Însă, odată ce a pătruns şi a trecut şi de zidul din sticlă, a avut parte de o imensă surpriză. Și aceasta consta în faptul că Fabio nu se afla acolo, întins în patul său, aşa cum îl găsise de fiecare dată. Privi prin toată camera şi observă cu mulțumire că se făcuse curat în ea, dar nu-l zări deloc pe el. Ca apoi să-l vadă ieşind din baie, mergând cu mâinile întinse în faţă, încercând să ajungă singur la pat. Faptul că nu-l găsi aşezat în acel pat, n-a fost singura surpriză de care avu parte, privindu-l deveni foarte încântată să-l vadă pe autenticul Fabio. Se bărbierise, renunţând de tot la acea barbă neîngrijită şi primitivă, îşi spălă şi îşi pieptănă părul, ocupându-se totodată şi de restul igienei corporale. Părea proaspăt şi astfel redeveni bărbatul frumos şi atrăgător, ce fusese dintotdeauna.

    Athena a rămas ţintuită și privi la el, simţind cum inima îi saltă în piept de bucurie.

    Odată ajuns lângă canapeaua de la capătul patului, Fabio se opri şi rămase nemişcat un minut, încordându-şi auzul și toate celelalte simțuri, după care exclamă:

- Athena, eşti aici? Ştiu că eşti aici, aşa că n-are rost să taci, adăugă el observând că nu primeşte niciun răspuns şi după alte câteva secunde de aşteptare o mai strigă încă o dată: Athena! Dar, văzând că nici de această dată, nu are parte de vreun răspuns, căută cu mâinile să se aşeze pe canapea, gândind cu voce tare: O, Doamne, probabil că-ţi simt prezenţa, doar pentru faptul că-mi doresc poate prea mult să te afli aici.

    Aceasta trezită din acea împietrire, de cuvintele rostite de el, se apropie şi îi spuse:

  - Dacă îţi doreşti să mă aflu aici, de ce mă zgorneşti de fiecare dată?

     Fabio de parcă ar fi fost străpuns cu acul la auzul vocii ei, se cutremură şi îşi înălţă capul, ţipând la ea:

  - La dracu', de ce taci atunci când te strig? Profiţi de situaţia mea, de faptul că sunt orb şi să ştii că nu este nici frumos şi nici plăcut pentru mine, ceea ce faci.

- Probabil că ai dreptate şi îmi cer iertare pentru asta, dar am rămas şocată de ceea ce am văzut.

  - Ce ai văzut? o întrebă el mirat, iar Athena se aşeză în genunchi în faţa acelei canapele şi a lui şi îi spuse cu blândeţe:

  -  Pe tine. Nu doar că este prima dată când nu te mai găsesc întins în acel pat, dar observ cu încântare, că te-ai hotărât să renunţi la acea barbă și la neglijența pe care o adoptaseși. Ţi-ai redobândit înfăţişarea ta chipeşă şi aspectul tău de crai, îi zise ea zâmbind. Deşi, trebuie să-ţi mărturisesc că începuseși să-mi fii drag şi cu acea barbă şi acea înfăţişare neîngrijită.

  Fabio imediat ce-i receptă explicaţia, fără să rostească cel mai mic cuvânt, se ridică în picioare, cu o atitudine de parcă ar fi vrut să fugă de ea, şi încercă să ajungă în pat. Deşi se împiedică de vreo două ori, Athena nu-l ajută, doar îl privi lăsându-l să se descurce singur. În cele din urmă, a ajuns pe partea cealaltă a patului şi se aşeză, continuând să tacă.