XXIX - Prima şi a doua noapte împreună

3.3K 217 21
                                    

     Reîntorşi la reşedinţă după miezul nopţii, petrecerea din casă era mai mult amorţită. Cei mai mulţi răpuşi de băutura consumată în exces sau de droguri, adormiseră fiecare pe unde apucaseră.

    Când au urcat la etaj, au trebuit să fie atenţi pe unde pășesc, ca nu cumva să calce pe vreun adormit, ce îşi făcuse pat din treptele scării sau pe vreo sticlă aruncată la întâmplare sau chiar cioburi de pahare şi sticle. Casa arăta ca un câmp de luptă, unde victorioşii şi supravieţuitorii erau doar Fabio şi Athena, deoarece erau singurii lucizi şi capabili să stea în picioare.

     Cum Radu se afla acasă, cei doi trebuiau să fie atenţi la toate detaliile pentru a salva aparenţele căsniciei lor. Astfel că Athena era obligată să-şi petreacă noaptea în camera lui Fabio. Aflată în dormitorul lui şi într-o asemenea împrejurare, încerca să pară degajată şi în largul ei, dar era destul de vizibil, că starea ei din acele clipe era una timorată. Fabio o observă şi încerca să o facă să uite de acea anxietate cu mici glume.

        - Vrei să ne uităm la un film, până adormim? Putem să alegem unul plictisitor, am văzut că tu adormi imediat, la astfel de filme.

      - Nu, mulţumesc! îi răspunse ea, încercând să zâmbească. Sunt destul de obosită şi cu siguranţă voi adormi numaidecât.

        Fabio scoase din dulap o pătură şi o pernă în plus, după aceea s-a dus în baie să se schimbe. Când reveni în dormitor, o găsi pe Athena instalată cu pătura şi perna respectivă, pe canapeaua din capătul patului. Se uită la ea mirat şi o întrebă:

        - Ce faci acolo?

        - Dorm sau încerc să dorm.

        - Acolo?! Athena, patul ăsta este destul de mare şi cu siguranţă avem loc amândoi, o informă el arătând cu mâna spre pat.

        - Ştiu, dar prefer să dorm aici, îi răspunse ea cu teamă.

        - Ok, am înţeles, îi zise el în urma unui suspin. Îţi este frică să dormi cu mine. Bine! Atunci, du-te tu în pat, că voi dormi eu pe canapea!

        - Nu, chiar nu este nevoie de cavalerismul tău. Voi dormi destul de bine şi aici, te asigur.

        - Athena, canapeaua aia este prea mică şi nu este nici prea confortabilă. Aşa că, treci în pat! îi zise el ferm.

        - Dacă afirmi că este prea mică pentru mine, cum vrei să dormi tu în ea, care eşti cu mult mai mare şi mai înalt, decât mine?

        - Asta este problema mea. Hai, ridică-te de acolo şi vino în pat!

        - Fabio, îţi mulţumesc sincer pentru bunăvoinţa ta şi pentru purtarea ta de gentleman, dar ţi-am spus, prefer să rămân aici. Canapeaua este mult mai potrivită pentru mine, decât pentru tine.

        - Athena, ori te ridici singură de acolo, ori te iau eu pe sus. Alege! Şi să ştii că nu glumesc, o avertiză el cu o vădită supărare şi pierdere a răbdării.

        Aceasta, ştiind că prevenirea lui poate deveni faptă reală, se ridică supărată de pe canapea şi se puse în pat, spunându-i:

        - Ah, câteodată eşti insuportabil cu ordinele tale milităreşti. Îţi doresc o noapte îngrozitoare!

        - Mulţumesc la fel! îi răspunse el, râzând la ea şi de supărarea ei în timp ce se instală pe canapea.

        Trecuse o jumătate de oră de când stinseră lumina, însă niciunul nu adormi şi amândoi erau conştienţi de asta. Fabio se răsucea de pe o parte pe alta, negăsindu-şi locul, fiindu-i imposibil într-un spaţiu atât de mic pentru el. Picioarele îi ieşeau afară de la genunchi în jos, iar un sfert din corp rămânea suspendat în aer, neîncăpând pe canapea.

Lupte interioareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum