XII - Curiozităţile lui

2.5K 221 7
                                    

            Luni o nouă zi senină cu un soare blând şi generos. Însă, toată această blândeţe şi generozitate nu aducea nicio îmbunătăţire în starea, de mare întristare, a Athenei. Ba chiar, pe lângă această stare de vicisitudine a ei, se mai adăugă şi una de nervozitate. Era furioasă pe viaţă, pe soarta ei şi pe tot ce o înconjura.

          Trezită la prima oră, plecă imediat la club, fără să adreseze vreun cuvânt cuiva. Profită de faptul că mama sa era la şcoală şi astfel a trecut neobservată pe lângă toţi ceilalţi angajaţi ai pensiunii. Pe drum, spre club, conștientiza că singura soluţie de a scăpa, pentru moment, de tristeţea care îi chinuia sufletul, era aceea de a se concentra asupra tenisului şi a antrenamentelor, detaşându-se astfel de realitatea crudă. Aşadar, ajunsă la clubul de tenis, îşi începu antrenamentele şi reuşi de minune să facă ceea ce şi-a propus pe drum. Cu atât mai mult, acest antrenament o ajută să-şi epuizeze şi starea de nervi, lovind mingiile de tenis cu furie şi cu o mare agresivitate. Toate aceste lucruri urâte din înăuntrul ei, se dovediră a fi constructive pentru acel antrenament, care fusese unul foarte reuşit şi productiv. Lucru confirmat şi de antrenorul său.

           A ales să rămână toată ziua la club, vrând astfel, să evite să-l întâlnească pe Fabio. Prezenţa ei la pensiune implica, în mod clar, o întrevedere între ea şi el pentru stabilirea detaliilor în privinţa căsătoriei. În acele clipe de suferinţă, în care se afla, Athena îl percepea pe Fabio ca fiind persoana din cauza căreia, relaţia ei cu Alex s-a sfârşit. În pofida faptului că raţiunea sa îi dicta că această percepere era total greşită, că de fapt, acest bărbat o salvase dintr-un viitor sumbru în tovorăşia lui Baronu. Totuşi, oricât ar fi încercat, nu-şi putea schimba acest mod de gândire, inima ei simţea durere, mâhnire şi aceste sentimente îi dezarmau, în acele momente, raţiunea.

      A ajuns acasă foarte târziu, când toţi ceilalţi dormeau, şi în consecinţă evită cu succes o întâlnire, nicidecum dorită, între ea şi Fabio.

        Încă o nouă zi şi era ziua în care Alex ar fi trebuit să plece în cantonament. Într-un fel, pe Athena o liniştea acest lucru, se gândea că la fel ca şi ea, Alex se va concentra pe ceea ce trebuia să facă alături de echipa de rugby şi în aşa mod va uita puţin de suferinţa cauzată de despărţirea lor. Dar, o şi întrista acest aspect, pentru că în cele trei săptămâni cât timp el va fi în cantonament, cu siguranţă ea va pleca la Bucureşti alături de soţul ei şi astfel nu-l va mai vedea pentru o lungă perioadă de timp sau chiar pentru totdeauna. Cine ştie în ce părţi îi va purta drumurile lorseparate.

       A aflat de la mama ei, că ieri acesta a căutat-o la pensiune, spunând că tot ce voia era să-şi ia rămas bun de la ea. După cele auzite, primul ei gând a fost să se ducă la el cu acelaşi scop. Apoi, chibzuind asupra acestui impuls, s-a gândit că făcând asta urmările ar fi fost doar prelungirea suferinţei amândurora. De asemenea, doamna Veronica o înştiinţă că Fabio a întrebat de ea de două ori, în ziua precedentă, iar acest aspect nu i-a adus o dispoziție prea bună.

        După ce reveni de la club, la amiază, a preferat să rămână în camera ei și să urmărească meciurile de tenis, în reluare, de la Openul Francez, care era în plină desfăşurare în acea perioadă. Liniștea și singurătatea, de care avea atâta nevoie, i-au fost întrerupte de un ciocănit, în ușa camerei sale. Crezând că este mama sa, îi strigă să intre. Dar gândul său avea să-i fie contrazis de apariția lui Fabio. Acesta intră, uşor şovăielnic, închizând în acelaşi mod uşa, după care spuse:

        - Bună, Athena! Mi-a spus mama ta că eşti aici.

     - Bună! i-a răspuns ea cu răceală, privindu-l doar pentru o secundă, ca apoi să-și îndrepte privirea din nou spre televizor, nearătându-i acestuia nici cel mai mic semn de ospitalitate.

Lupte interioareUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum