Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 22

Aldo era întruchiparea perfectă a unui prinț, extrem de elegant, înalt, impunător, foarte carismatic. Iar Melania era potrivită pentru el. Aurora putea simți iubirea dintre cei doi. Se înțelegeau din priviri, iar Aldo parcă încerca să își coordoneze fiecare mișcare în funcție de iubita lui, pentru că nu voia să facă un singur pas fără ea. Iar Aurora îi era recunoscătoare Melaniei pentru ce i-a spus în noaptea după operația lui Aldo. Când a încurajat-o să își deschidă sufletul în fața omului pe care îl iubea. Și în noaptea aceea a reușit să îl convingă pe Theo să își recunoască relația, pentru că lumea merita să știe cât de fericită putea să fie datorită doctorului Veron.

— Ce credeți că va fi? Băiețel sau fetiță? a întrebat Cassandra, așezându-se la biroul soțului ei, cu fetița în brațe. Theodora era trează și a început să se joace cu medalionul de la gâtul mamei ei. Melania s-a apropiat de cărucior, de unde a luat un biberon cu apă, iar Mateo a fost recunoscător pentru ceea ce a primit.

— Important este să fie un copil sănătos, pentru că iubit este deja, a vorbit Aurora, înainte ca Melania să se așeze lângă ea, afișând o expresie care arăta foarte clar că voia ceva. Fata s-a ghemuit pe fotoliu, încercând să ascundă faptul că roșise.

— Mă bucur că mi-ai ascultat sfatul atunci! Viața este cel mai imprevizibil lucru cu putință și trebuie să ne asigurăm că avem alături cele mai dragi persoane. Când l-am cunoscut pe Aldo, am vrut să fie ceva temporar, o simplă distracție, însă, în același timp, mi-am dorit să fiu iubită. Să ofer iubirea unui bărbat care știam că avea să mă iubească la fel de mult. Când te-am văzut cu Theo, la botezul gemenilor, chiar m-am bucurat. Sunteți tare frumoși împreună.

— În seara aceea am vorbit cu el și ne-am hotărât să vă spunem că suntem împreună. Nu știu, pentru o perioadă, ne-am dorit să știm doar noi doi, poate și părinții mei, despre relația noastră și totul din cauza mea. Poate că am fost egoistă și nu am vrut să îl împart cu lumea din jurul nostru sau să mă acuze cineva că am intrat la medicină doar pentru că îl cunosc, a anunțat înainte ca ușa să se deschidă, iar Sylvain să intre, urmat de Theo.

Mateo a început să se entuziasmeze în momentul în care i-a simțit prezența tatălui său, iar Sylvain l-a luat în brațe. Micuțul a scos un sunet care a vrut să fie un strigăt de entuziasm, căci era fericit pentru că își revedea tatăl. A început să gângurească, să scoată sunete doar de el înțelese, iar Sylvain părea de-a dreptul copleșit. Era ceva aparte să vezi un bărbat înalt, matur, cu o carieră solidă în spate, la degetul cel mic al unui bebeluș. După ce i-a acordat puțină atenție fiului său, s-a apropiat de Cassandra, sărutându-și soția, dar și fetița, care și-a întins imediat mânuțele către tatăl ei.

Theo s-a apropiat de iubita lui, aplecându-se și sărutând-o în văzul tuturor. I-a făcut un semn extrem de discret cu ochiul, după care a îmbrățișat-o pe Melania. Cei doi doctori păreau suspect de fericiți, aveau o expresie a feței care transmitea cea mai reală și sinceră formă de fericire, ceea ce nu însemna decât un singur lucru. Veronica născuse. Și era bine. Atât ea, cât și bebelușul.

— Se pare că fiul meu nu este singurul băiat care va duce mai departe numele Orsini, a anunțat Sylvain, iar în secunda imediat următoare, toți cei prezenți în încăpere au început să aplaude, fiind de-a dreptul entuziasmați pentru ceea ce tocmai au auzit. Bebelușul care a venit pe lume era un băiețel. Alissia devenise o soră mai mare și avea un frățior.

— Mezinul familiei Orsini a venit pe lume în urmă cu patruzeci de minute. Mami și bebe se simt perfect, încearcă să se cunoască. Trebuie să li se mai facă niște analize, după care vor ajunge în salon, abia apoi puteți merge să îi cunoașteți, a anunțat Theo, înainte să o sărute pe Aurora pe creștet.