Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 20

Și mi-a furat virginitatea în cel mai josnic mod cu putință. Nici acum nu pot să îmi dau seama cum am reușit să mă ridic din pat. Mi-a fost atât de greu să mă spăl. Să îmi pansez rănile. Am plâns și mi-a fost rușine. Mi-a fost greu să o privesc pe Adele, care mereu a fost bună cu mine. Nu voiam să îi urlu în față că avea un monstru pe post de copil. Iar când îl vedeam pe Rolan, îmi aminteam de fiecare clipă. Fiecare țipăt. Fiecare strigăt de ajutor. Fiecare vânătaie care mi-a lăsat-o atât pe corp, cât mai ales, pe suflet.

Și nu îmi vine să cred că spun asta, dar a ieșit... ceva bun din noaptea aceea.

La o lună de zile după ziua mea de naștere, mi-am dat seama că menstruația mi-a întârziat. Ceea ce nu era deloc bine. A început să îmi fie rău, să am amețeli și nu puteam să mănânc nimic altceva decât pâine prăjită și, uneori, portocale.

Bucătăreasa, o bătrână care știa orice, mi-a spus imediat ce se întâmplă cu mine. Mi-a descoperit stomacul și m-a anunțat că sunt însărcinată. Am vrut să mă bucur, pentru că un copil reprezintă o minune în viața unei mame, dar eram singură, fără ajutor. Îmi doream un copilaș, dar nu aveam bani să îl cresc și, clar, nu voiam să mă întorc acasă, să îmi oblig părinții să crească un copil doar pentru că eu nu am avut grijă. Știam că avea să îmi fie greu, dar am hotărât să îmi iubesc copilul. Să îl iubesc pentru că Rolan nu era pregătit să devină tată. Nu merita să aibă grijă de o ființă nevinovată.

Bucătăreasa mi-a fost singura prietenă, așa că mi-am făcut curaj și i-am spus cum am rămas însărcinată. I-am spus despre noaptea aceea, fără să îmi dau seama că eram ascultate de către Adele, care a făcut o adevărată criză de nervi imediat ce am terminat de vorbit.

M-a acuzat că am profitat de bunătatea fiului ei, că mi-am bătut joc de locul meu de muncă, că nu sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am. Însă nu am reacționat. Fiul ei făcuse deja prea multe. Am încercat să o ignor, deoarece bebelușul meu nu merita asemenea negativitate în viața lui sau a ei. Pentru câteva săptămâni, m-am tot gândit dacă va fi fetiță sau băiețel. Acela era singurul gând care mă putea ține în viață, care mă încuraja să lupt, să merg mai departe. Tot ceea ce îmi doream era să aduc pe lume un bebeluș sănătos, fără să acord vreun dram de atenție tuturor jignirilor din partea lui Adele. Am avut noroc că m-a lăsat să lucrez la bucătărie, unde nu mă putea vedea nimeni.

Sigur, Rolan m-a vizitat de câteva ori, întrebându-mă dacă aveam nevoie de ceva, dacă bebelușul era bine. L-am ignorat de fiecare dată. Dacă l-ar fi interesat cu adevărat de mine, dacă i-ar fi păsat de sentimentele mele, poate l-aș fi lăsat să se apropie de mine și de copil.

Și a venit ziua aceea de aprilie. Ziua în care l-am adus pe lume pe Fabian. Tatăl tău. A fost un travaliu care a durat aproape douăzeci de ore, dar nu m-a interesat nimic altceva. Nimic nu a contat atunci când mi-am ținut micuțul în brațe. Avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, o gropiță în bărbie și cele mai dese gene. L-am ținut în brațe, i-am spus cât de mult îl iubesc, pentru că m-a ales să fiu mama lui.

Au fost, poate, cele mai frumoase minute din viața mea. Asta până când Rolan și Adele au dat buzna peste mine și mi-au smuls copilul din brațe, iar Rolan mi-a spus că era răzbunarea pentru că nu i-am acceptat ajutorul pe perioada sarcinii.

Am vrut să îi opresc, am vrut să sar din pat, să îmi iau copilul înapoi, dar o durere agonizantă mi-a cuprins din nou corpul. De parcă eram în travaliu. În clipa aceea, am crezut că aveam să mor. Durerea era prea intensă. Mă ținea țintuită la pat. Bucătăreasa mi-a fost aproape, a încercat să mă liniștească, dar fără succes. M-a verificat și mi-a spus că sunt pe punctul de a mai naște un copil.