Parfum de Lăcrămioare [ Esența Iubirii - Volumul 4 ] ✔

Capitolul 14

Era pentru prima dată când își deschidea sufletul în fața unei femei, dar nu spunea decât adevărul. Își pierduse speranța de nenumărate ori, își dorise să renunțe la propria lui viață, dar mereu a simțit o prezență în spatele lui care îl încuraja să continue. Să nu se dea bătut pentru că avea să i se întâmple și un lucru bun. Și, privind-o pe Aurora, a realizat că a meritat să lupte. A știut că avea să i se întâmple și lui ceva bun.

— Ești asemenea un vis frumos, din care nu vreau să mă trezesc. Am fost emoționată când te-am văzut pentru prima dată și m-am întrebat dacă tu chiar ești real. Am fost și mai emoționată când ai venit la mine și am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare când te-am sărutat pentru prima dată. Iar dimineață...Theo, când mi-am deschis ochii și te-am văzut dormind, am început să plâng. Pentru că am conștientizat faptul că ești iubitul meu și că te iubesc. Atât de mult, a scâncit ultimele cuvinte, iar el nu a făcut altceva decât să îi prindă bărbia.

Și-a lipit buzele de ale ei și a simțit cum se apropie de el. Era liniștită și avea o dorință puternică pe care el voia să i-o îndeplinească. Erau doar ei doi și nimeni nu avea să intervină între ei.

— Vreau să fiu al tău, Aurora! Permite-mi să te iubesc, mon amour, a rugat-o, plimbându-și buzele peste gâtul ei.

A început să zâmbească în momentul în care i-a simțit degetele în păr. O săruta cu grijă, fără să se grăbească în vreun fel. I-a prins o bucată din piele și nu a eliberat-o decât după ce a auzit oftatul ei prelung. Își aplicase parfumul acela dulce, care reușea să îi îmbrace pielea într-un mod atât de elegant. Într-un mod care nu merita decât să fie admirat. I-a simțit palmele peste spate, iar când a privit-o, a avut impresia că se rupe o parte din sufletul lui. O simțea liniștită, însă ochii ei spuneau altceva. El era conștient că nu era primul bărbat din viața ei, dar a realizat imediat că fostul ei iubit o rănise. Și nu doar psihic. O rănise fizic și, din cauza aceea, ea trăia cu frică. Din cauza acelui nenorocit, avea rănile acelea pe corp și de aceea îi era teamă să se expună, de aceea îi era teamă să iasă din zona ei de confort. Să se simtă confortabil în propria ei piele, fără să îi fie frică de faptul că putea fi oricând judecată.

— Mi-aș fi dorit să fiu virgină! Îmi pare atât de rău, a șoptit, dorindu-și să își ascundă fața, însă el nu a i-a permis. Și-a trecut palmele peste ambele ei brațe, încurajând-o să oprească din tremurat.

— De ce? Nu ai de ce să îți pară rău!

— Prima mea noapte a fost un dezastru. Sigur, am fost într-un loc atât de exotic, totul trebuia să fie perfect, dar m-am simțit forțată. Totul s-a petrecut prea repede și nu am reușit să mă bucur de momentul acela, i-a mărturisit, înainte să își strecoare brațele în jurul gâtului lui Theo, care avea nevoia de toată stăpânirea din lume pentru a nu o întreba cum îl chema pe nenorocitul acela care, pur și simplu, a distrus speranțele și visurile unei fete. Nu putea să repare greșelile trecutului, nu putea să îndrepte el ceea ce s-a stricat, însă putea să îi demonstreze că merita și ea toată dragostea din lume. A rugat-o să se așeze pe marginea patului și să se relaxeze. Și-a strecurat o mână pe sub piciorul ei drept, masându-i gamba, înainte ca degetele să îi prindă cureaua pantofului. A scăpat-o de pantofi cu o foarte mare ușurință, iar când i-a atins din nou gamba, fata și-a lăsat capul pe spate, încercând să se bucure de atingerea lui.

I-a masat și celălalt picior și cu greu s-a abținut să nu rânjească în momentul în care ea și-a curbat degetele de la picioare.

A ajutat-o să se ridice, întrebând-o din priviri, dacă se simțea bine. Tânăra doar a încuviințat și nu a trecut foarte mult până când Theo i-a simțit palmele trecând peste pieptul lui. I-a permis să îi deschidă fiecare nasture al cămășii pe care el o purta și să îl sărute pe gât. Și, drept răsplată, ea nu s-a împotrivit atunci când el a vrut să o elibereze de rochie.