ASA TATA, ASA FIU

38

- Pai, se vede cu ochiul liber...

- Hm! Nu e nicio diferenta intre noi. Tu esti elev, eu sunt elev. Amandoi avem destula minte sa ajungem in liceul asta. Asta e ce va conta pentru mine. Si nu am glumit cand ti-am spus ca te voi ajuta sa te acomodezi in Bucuresti daca ai nevoie. Sunt sigur ca nu iti e usor.

- Nici nu iti inchipui cat mi-e de greu, sopti el cu capul in pamant.

- Ba din contra, imi pot inchipui cum te simti. Asa ca, sa incheiem cu asta.

Cum sa nu imi inchipui cum e?! Stiam foarte bine cum e! Am stiut opt ani de zile. Nimeni nu ar fi vrut sa stea cu mine in banca. Daca ar fi fost o banca libera sunt sigur ca aceea ar fi fost a mea. Acolo, in fundul clasei, izolat de toti.

Orele au inceput. Aveam profesori si profesori care ne credeau mici genii pentru ca am intrat in cea mai buna clasa din Capitala. Nu mi-au placut. Aroganta lor urla din ei si au tinut sa ne anunte cat de exigenti sunt ei, in loc sa se gandeasca la faptul ca noi am aterizat intr-o noua lume, speriati si timorati, ei au pus tunurile pe noi din prima zi. Insa eu nu m-am simtit intimidat. Clar, nu! Nu m-am temut de ei. De ce sa ma tem? Pentru ca pixul e in mana lor? Eh! Daca nu le voi da motive, voi ajunge sa termin liceul.

Orele s-au terminat... Am iesit din liceu cu aceeasi teama si totusi aceeasi speranta ca si ieri. Insa nu! Ea nu era la poarta. Oricum, asta ar insemna sa lipseasca de la liceul ei. Pentru ca, in general, se iesea la ora doua. Deci nu avea cum sa ma astepte daca ieseam deodata.

Asa au trecut zilele pana vineri. Incepusem deja sa ma obisnuiesc cu clasa si cu unii profesori. Sincer, mi-am dat interesul la ore si stiu ca am impresionat cu raspunsurile mele. Dragii elevi. Am invatat asta pe pielea mea. Daca iti dai silinta la inceput si apuca profesorii sa te ia in ochi buni, cum se zice, ai scapat de stres tot restul liceului. Garantat! Prima saptamana e cea mai importanta din tot liceul. Daca iti invingi teama de tot ce e nou, daca iti invingi timiditatea specifica primeilor zile de liceu, totul va curge linistit, daca vei avea grija sa nu faci greseli ireparabile. Prima impresie conteaza! Asa ca, tineti-va capul sus si fara frica.

Dar sa reiau. Ziua de vineri.

Am iesit din liceu si dupa ce m-am asigurat ca ea nu e la poarta, am pornit-o incet spre casa. Insa nu am facut decat cativa pasi si m-am simtit luat de brat. Am tresarit si mi-am intors capul. Aceeasi fata. Colega mea de clasa...

- Edmond! Vreau sa facem cativa pasi impreuna.

- Alexia, nu vreau sa facem pasi impreuna. Chiar nu intelegi?

- De ce? Nu iti par draguta?

- De ce ma obligi sa ma comport urat. Nu-mi sta in fire.

- Atunci nu o face. Nu refuza o fata.

- Alexia! Prefer sa imi alega fetele pe care sa nu le refuz. Tu nu esti printre ele.

- Acum m-ai jignit.

- Nu imi voi cere scuze. Tu ma obligi sa fiu asa. Lasa-ma in pace.

- Ce faci in weekend?

- Am program.

- Nu ai si pentru mine un loc in agenda ta?

- Nu! Am raspuns eu agasat. Incepea sa ma enerveze.

- Nici daca te rog?

- Nu!

- Ai prietena? Ma intreba ea direct.

Am raspuns fara sa ma gandesc:

- Da! Am o prietena!