Alt cuvânt pentru iubire //Jeon Jungkook

36.Oare să fie el?

Chiar dacă era mult mai devreme decât promisese,peste aproximativ 2 zile lucrurile se schimbaseră,Hyunjin plecase.Atmosfera nu era una plăcută dar nici nu aveai cum să plângi.

Cert este că băiatul a lăsat în urma lui foarte multe întrebări care îi treceau constant prin minte Annei...dar ceea ce era de-a dreptul enervant este că a lăsat și foarte multă mizerie în biblioteca azilului, așa că Anna nu avea de ales decât să se descurce de una singură.

Bine,poate nu chiar de una singură...

-Incă aștept să îmi mulțumești, spune Sunghoon în timp ce aranja cărțile pe raft împreună cu Anna care era fix pe partea cealaltă a raftului,făcând același lucru.

-Pentru ce? Zise ea neînțelegând vorbele tânărului.

-Poate pentru că am amânat meditațiile cu elevii la mate doar ca să vin să te ajut pe tine la curățenie? Nu ești prea recunoscătoare.Se uita acesta cu ochii mici către fată.

-Oh da...scuze.Mulțumesc că ai venit, chiar nu aveam la cine să apelez.Hyunjin a plecat mai devreme decât mă asteptam și am rămas singură cu toate astea pe aici. Se uită tânăra prin încăpere.

-Nu ai pentru ce, doar glumeam. Știi bine că poți conta pe mine mereu. Îi zambeste acesta prietenește, fata întorcându-i gestul, mai apoi să se indrepte spre celălalt colț al raftului.

Mai știu pe cineva care mi-a spus asta și parcă a uitat de mine.Yaa!Am ajuns să gândesc chestii fără sens, evident că Jungkook nu a uitat de mine.

-Oricum să știi că nu e nevoie să vii să mă ajuți mereu,doamna Yejin mi-a spus că o să găsească un înlocuitor cât de repede poate.Spune ea în timp ce ștergea o carte de praf, mai apoi punând-o pe raft.

Tânărul nu mai spune nimic, doar se întoarce înapoi la treabă.

-De ce nu îi spui lui Jungkook să vină să te ajute? Sunghoon sparge liniștea enervantă dintre ei cu o întrebare mult prea sensibilă decât credea el, în timp ce se întoarce către fată și îi înmânează a doua serie de cărți.

-Pentru că nici dacă ar vrea tot nu ar putea.Dar îl înțeleg, Campionatul e în curând. El e responsabil dacă echipa castigă sau pierde așa că nu vreau să îl bat la cap cu nevoile mele.Și mai e și voluntariatul care îi ocupă mare parte din timp...

-Da și mai sunt și fetele alea cu care se distrează în tot timpul ăsta.Face el o paranteză repede când vedea că prietena lui spune doar baliverne.

-Da exact și de asta spun că..., se oprește din vorbit și face ochii mari când își dă seama de cuvintele băiatului.Yaaa!Nu e adevărat!Chiar cred că e foarte ocupat cu liceul, am încredere în el.

-Tocmai asta vrea, să te facă să ai încredere oarbă îl el ca el în timpul ăsta să facă orice doar să nu iti acorde ție timp.

-Știu că ai ceva persoanal cu el, râde fata nevrând să accepte ceea ce a spus Sunghoon, niciodată nu l-ai plăcut.Dar relația mea cu Jungkook e una serioasă.

-Bine, dar să nu îmi spui că nu te-am avertizat în legătură cu el, zice acesta într-un oftat puternic.

De ce toată lumea îmi spune asta, știu exact ce simte Jungkook pentru mine, mă iubește...nu m-ar minți niciodată cu așa..

Anna se opri într-o clipă atunci când se uită pe geamul mare care era fix lângă raftul plin cu cărți, mașina care tocmai ce era parcată doar la câțiva metri distanță de azil i-a atras atenția imediat.

Cine să fie oare?Cine să se plimbe prin zonă,cu o mașină neagră, de viteză, o mașină cu care Anna era atât de familiarizată? Și nu, în niciun caz nu avea cum să fie Hyunjin...deci cine a mai rămas? Știu exact la cine te gândești!

-Aia nu e mașina lui Jungkook? Întreabă Sunghoon fiind acum în dreptul Annei privind confuz pe ferestră.

-Cred că da!Exclamă ea bucuroasă dar în același timp avea un gol în stomac pe care în ultima vreme îl simțea din ce în ce mai des și din ce în ce mai tare.

Știam eu că o să își facă timp să ne vedem!
Dar ce ce nu vine odată...?

Fata ar putea recunoaște mașina aia dintr-o mie, s-au întâmplat atât de multe în mașina aia de la cele mai jenante discuțiii până la cele mai pasionale săruturi încât nu avea cum să o uite nici în ruptul capului.

De ce nu mi-a dat un mesaj înainte să vină aici?Aish! De ce stau aici, ar trebui să mă duc la el.

Aceasta avea intenția să plece dar ceva o opri, ceva nu o lasă să plece de lângă fereastră, oare era un semn că încă nu a văzut tot? Sau sentimentul de nesiguranță că nu ar fi el a acaparat-o?

-Să nu îmi spui că a venit aici să te vadă. Continuă băiatul discuția, fiind gata să analizeze orice mișcare care putea să apară în orice moment.

Pe neașteptate o prezență cunoscută, înaltă, cu acelasi păr blond care ieșea în evidență și cu acele forme voluptoase exact ca prima dacă când a văzut-o, urcă în mașină cu un aer de superioritatea purtând niște ochelari de soare.

-Bine nu iti spun..., adaugă ea cu cel mai deprimat glas posibil.

Brusc totul se opri în jurul Annei,lacrimile nu încetau să apară în ochii acesteia.Nu mai auzea nimic, nu mai conta nimic, nimic nu mai avea sens. Imaginea pe care o avea acum în față era mult prea uluitoare.

Îl iubea, iar gândul că iubitul ei o înșeală fix sub nasul ei, minționd-o în tot acest timp doar de dragul de a o evita, gândul că iubitului ei nu îi mai face plăcere să petreacă timp cu ea era de neacceptat..nu putea să accepte, nu voia să le dea dreptate celor care au tot atenționat-o în legătură cu Jungkook, nu voia să accepte durerea.

Ce caută Hana în mașina lui?Se întreabă  în timp ce fiecare cuvânt îi cutremura corpul.