Extaz anticipat

Capitolul 14 - Ambiţie

În momentul în care Zac îl scoate de sub pat, mânioasă, îl plesnesc peste faţă cu el. Acesta mârâie spre mine, aerul de Casanova venind până în dreptul meu.

- Aşa îţi iei la revede de la mine? întreabă acesta, înaintând dezbrăcat.

Trupul fierbinte se lipeşte de mine, mâinile lui Zac încep să mă atingă şi atunci când mii de senzaţii plăcute şi dulci, furnicături cumplite se prăbuşesc până în vârful degetelor de la picioare, mă las în transă.

Mâinile sale urcă uşor, mângâind fiecare părticică a trupului excitat şi atunci când se înfing în părul meu, rămân fără aer, dorindu-mi să supravieţuiesc, să fac faţă presiunii pe care o aruncă asupra mea.

- Repet, şoptesc buzele dulci în urechea mea. Aşa îţi iei la revede de la mine, Bella!?

- Zac, am făcut o greşeală...spun gâtuită de mâinile care cobor asupra gâtului meu.

Mâinile lui Zac se înfăşoară în jurul gâtului meu şi simt că nu mai pot respira.

Strânge mai tare, tot mai tare şi în momentul în care încep să îl plesnesc peste mâinile puternice, scâncete puternice învăluiesc camera şi un rânjet îi apare lui Zac pe faţă.

Îl plesnesc cu putere şi atunci când gâtul îmi este eliberat, acesta îmi strânge bărbia între degete şi încep să tremur de frică.

- Ar trebui să îmi mulţumeşti atunci când te las să respiri! spune răstit.

Degetele furioase îmi părăsesc bărbia şi Zac începe să mă sărute cu disperare, buzele dulci, umede şi moi, găsindu-se peste tot pe pielea mea.

Buzele ni se întâlnesc în săruturi tandre, mâinile lui Zac se adâncesc în părul meu, trăgând cu putere de firele roşii sângerii şi atunci când buzele cobor uşor pe gât, inima îmi bate cu putere şi respir sacadat.

Genunchii îmi tremură tot mai tare, iar atunci când vreau să-i vorbesc, limba mi se împleticeşte în gură şi mi se pune un nod în gât în timp ce Zac îşi freacă nasul de talia mea, în drumul lui spre buric.

- Zac! urlu la el.

- Isabella...spune acesta aproape fără suflare.

- Tu pleci...eu...plec...gâfâi şi mă bâlbâi atunci când ne privim în ochi. Adică, eu plec acasă, iar tu pleci în India...

- Şi crezi că asta poate opri ce se întâmplă cu noi?

- Poftim? Zac, nu se întâmplă nimic cu noi! De fapt, nu s-a întâmplat niciodată!

- Nu, asta nu este adevărat, mă contrazice imediat şi atunci când pumnii fierbinţi îmi prind incheturile, îl privesc aşa cum l-am privit prima oară. Ne-am schimbat amândoi foarte mult şi oricât aş vrea să plec, să te las aici, nu cred că voi putea, spune acesta în timp ce câteva lacrimi mi se prăbuşesc peste obrajii fierbinţi şi ne privim în ochi.

Corpul începe să îmi tremure şi atunci când Zac mă îmbrăţişează, pumnii mei tremurânzi îi strâng şoldurile transpirate.

Oh, ce mama naibii fac?

Mă eliberez uşor din îmbrăţişare şi încep să îmi caut geanta.

Zac se plimbă după mine, strângându-mă şi mă saltă în braţe, în sperența că mă va determina să nu mai părăsesc aceasta cameră vreodată.

- Zac, te rog, vreau să plec, spun cu obrajii dominaţi de lacrimi.

- De ce plângi? întreabă calm şi mă eliberează.