Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Capitolul 16- Un cămin primitor

-Daca ai sti mama, adevaratul motiv pentru care am adus-o astazi aici... sau si mai rau daca ar stii Augustin...

-Banuiesc ca vrei sa te razbuni pentru toate nefacutele de care ai avut parte in adolescenta. Am dreptate?? intreba Iza.

-Oarecum mama! Nu voi scoate la iveala nimic denigrator sau ceea ce Augustin ar vrea sa tina secret, spuse Victoria razand! Adica sunt foarte sigura ca nu l-ar deranja, ca Malvina sa afle cum atunci cand avea 4 ani, s-a trezit intr-o dimineata si a fugit de acasa. Si nu oricum! In chiloti si cu un sac de jucarii in spate. Vezi tu Malvina, fratele meu era hotarat sa gaseasca comoara pierduta. Mama ii citea la vremea aceea, o carte despre o comoara si s-a vazut nevoit, sa faca ceva pentru a gasi comoara. A fost adus inapoi de catre niste vecini. Apucase sa ajunga pana la capatul strazii. Nu-mi imaginez cum credea el, ca va ajunge in oras pe jos, ai observat ca suntem destul de departe, in fine... Oricine il intreba unde se duce, le raspundea ca merge la capatul pamantului, incheie Victoria, incepand sa rada cu lacrimi.

-Nu cred asa ceva! replică Malvina, incepand sa rada tinandu-se de burta.

-Asta nu a fost nimic, se auzi Iza vorbind, oprindu-le din ras. Haideti sa ne punem cate o cafea si vom mai povesti.

Fetele se ridicara in acelasi timp, dar Victoria ii facu un semn discret.

-Tu stai aici cu mama. Esti musafir. Eu voi veni imediat cu cafeaua. Nu lipsesc mult., si zicand asta se rasuci pe un picior si iesi.

Ramasa singura in companiei mamei lui Augustin, Malvina se simti putin incordata. Nu stia ce ar putea sa spuna sau sa nu spuna. Voia sa-i faca o impresie buna.

-Nu te mai stresa! spuse Iza, spargand tacerea. Imi placi! Stiu ca la asta te gandeai. Cu ce te ocupi?

-Am o firma de organizari evenimente, raspunse Malvina framantandu-si mainile.

-Mai ai frati? Surori?

-Nu. Parintii mei si-au mai dorit copii, dar mama nu a mai putut avea.

-Cu ce se ocupa parintii tai? întrebă Iza, zambind.

-Tata a fost directorul unei firme de transport naval, iar mama a fost profesoara, raspunse Malvina!  Apoi facu o pauza.
Nu avea de gand sa spună mai mult de atat insa ceva parca o tragea sa povesteasca. Poate de vina era caldura casei, sau poate ochii blanzi ai Izei, ce ii aminteau atat de mult de Augustin, insa fara sa se poata controla, continua sa vorbeasca.

- Stiti, ei nu mai sunt! Au murit acum cativa ani. Au avut un accident. Intr-o seara, cand aniversau 20 de ani de casatorie, au iesit impreuna cu niste prieteni sa sarbatoreasca. Au fost si au mancat la un restaurant pe faleza apoi au fost la film. Pe drumul de intoarcere, desi nu era trafic, masina s-a izbit violent de un stalp, provocandu-le moartea iminenta. Politia a spus atunci ca tata era baut... dar eu nu cred. Tata nu bea niciodata! Cand am ajuns la fata locului am vazut ca masina lor era lovita si din lateral. Ca si cum cineva a vrut sa-i scoata de pe sosea, impingandu-i spre stalp, dar ipoteza mea, nu a fost aprobata de nimeni. Toata lumea a crezut ca sunt in stare de soc si ca aberez, ca nu vreau sa accept, dar ei nu au inteles ca de fapt acolo eu vedeam mai mult decat parea a fi. Am stat si am analizat o perioada dupa moartea lor posibilitatea unei omucideri... dar nu avea sens... nimeni nu ma credea. Parintii mei erau niste oameni foarte buni si lumea ii iubea. Nimeni nu ar fi putut sa le faca rau vreodata. Asa ca am ajuns sa accept rezolutia politiei si sa astept sa-mi iasa gandurile acestea din cap, incheie Malvina, cu ochii plini de lacrimi.
Iza care pana atunci o ascultase fara sa clipeasca isi sterse o lacrima din coltul ochiului si ii zambi cu afectiune.
-Draga de tine, spuse ea, apropiindu-se de Malvinei,  luand-o in brate si strangand-o la piept. Niciodata sa nu te indoiesti de simturile tale. Este aceeași situatie ca intre o mama si copilul ei. Mama simte si stie cel mai bine cand copilul nu este in regula. Mama este cel mai bun barometru, iar la tine draga mea, legatura cu parintii tai a fost la fel de stransa... este cam la fel. Daca tu ai simtit ca este mai mult de un accident, inseamna ca ceva te-a facut sa crezi asta. Inca mai simti asta? intreba Iza, mangaindu-i parul.